În rol de ştirist, la şedinţa de Guvern

Traian Băsescu a fost, duminică, la şedinţa de Guvern. Ce a căutat acolo? Adriean Videanu ne spune că l-ar fi chemat premierul. N-aş crede.


Să fi fost premierul Boc atât de
depăşit de problemele aflate pe ordinea de
zi, încât să fi apelat, din disperare,
la domnul preşedinte? Nici asta nu cred, din
moment ce preşedintele Băsescu a vorbit
despre lucruri banale, ştiute şi
răsştiute. Ce nu ştia populaţia din
zisele preşedintelui? Sau ce nu ştiau membrii
Guvernului?


Că e recesiune, a aflat şi constată
toată lumea, pe propria piele. Că e
brambureală în
Învăţământ ori la Ministerul
Finanţelor, se vede şi se ştie. A, da,
noutatea este că domnul preşedinte cere ca
elevii să afle despre salată,
păpădie şi Herodot, de pe google.
Că ţara asta scoate numai filosofi, şi
nu mai produce tinichigii, ospătari etc. Cum ar
veni, „filosofii”, adică cei cu studii
umaniste, n-ar fi utili societăţii! Avem de-a
face cu o retorică vădit potrivnică
intelectualităţii, care ne aminteşte de
perioada anilor ’50, când se promova
proletcultismul iar intelectualii erau socotiţi
duşmani ai popopului.


Fie şi din aceste aberaţii, populisme de
tarabă, înţelegem perfect rostul
prezenţei preşedintelui la şedinţa
de Guvern. A fost un exerciţiu de campanie
electorală, o tentativă de-a se distanţa
de acest guvern, care este tocmai creaţia sa. A
punctat cu lovituri asupra PSD şi asupra
guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, pe care l-a
făcut incapabil să priceapă că
România se află în recesiune. O fi mai
pregătit preşedintele, mai capabil să
sesizeze tainele crizei, decât este
Isărescu? Nu, dar ce contează, dincolo de
vrerea sa de-a vinde cetăţeanului iluzia
că cineva, adică preşedintele statului,
este preocupat şi îngrijorat de soarta celor
mulţi.


Vorbim de acelaşi preşedinte care a aplaudat
majorarea salariilor dăscălimii cu 50%, care
ne spunea că sunt bani pentru majorarea
respectivă, ca apoi, peste doar două-trei
luni, să ne anunţe că nu sunt bani. De
acelaşi preşedinte care ne vorbea de
imunitatea economiei romîneşti în
faţa valului crizei, ca apoi să ne
spună, ceea ce vedeam toţi: că e
criză, nene, nu glumă! Şi că,
iată, ne-a înghesuit până şi
recesiunea! Vorbim de un preşedinte care
trudeşte să ne convingă că
merită să mai stea cinci ani la Cotroceni.

Tristan Mihuţa



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !