A început meciul vieţii

Înghiţirea PLD de către PD şi crearea PD-L are ca raţiune aducerea la guvernare a noii formaţiuni. Traian Băsescu are nevoie de un partid care să-l asculte întocmai şi în toate.

Cu un partid al său, care să guverneze, Traian Băsescu ar fi şi mai mult un preşedinte-jucător şi chiar mai mult decât atât: un preşedinte-premier-jucător. Ar fi singurul care controlează totul, iar dacă PD-L ar obţine, prin redistribuirea voturilor, dacă nu altfel, majoritatea parlamentară, inclusiv Parlamentul ar deveni instrument de manevră aflat la dispoziţia preşedintelui.

Pentru a se ajunge însă la o asemenea stare de fapt, sunt necesare două condiţii: unu, ca PD-L să obţină majoritatea absolută şi doi, ca Traian Băsescu să fie reales, în 2009, astfel încât să aibe şi timpul necesar desfăşurării plenare. Prima condiţie (obţinerea majorităţii absolute) este, oricum, una sine qua non pentru planurile lui Traian Băsescu de-a obţine controlul absolut al puterii.

Este greu şi prea timpuriu pentru a se putea opera cu certitudini în privinţa şanselor PD-L de-a izbuti să câştige viitoarele alegeri cu o majoritate absolută. Rămâne de văzut dacă asimilarea PLD de către PD nu va diminua capitalul de simpatie şi bazinul electoral al noii formaţiuni. Este posibil să nu se întâmple aşa ceva, dar la fel de prosibil este ca mulţi dintre simpatizanţii liberali să se întoarcă spre PNL, dezamăgiţi că PLD şi-a pierdut practic identitatea, că până şi cratima dintre ultimele două iniţiale ne arată o serie de „fente” la care a fost expus PLD, după ce şi-a dat acceptul unificării (dovedită ulterior a fi o asimilare).

Neobţinerea unei majorităţi absolute ar fi un dezastru, atât pentru PD-L, cât şi pentru Traian Băsescu. Situaţia creată de preşedintele Băsescu pe scena politică face, practic, imposibilă o alianţă a PD-L cu alte partide. De PNL, cu Tăriceanu preşedinte nici nu poate fi vorba. PSD, oricât ar dori Mircea Geoană (dacă va mai fi lider), nu va fi dispus să treacă sub tutela lui Băsescu. De UDMR nici nu mai vorbim, iar PRM, dacă va mai intra în Parlament, este nu doar o soluţie imorală, ci şi una imposibilă.

Traian Băsescu a demonstrat că nu poate fi un partener, în nici o împrejurare. Dacă nu-şi impune voinţa absolută, parteneriatul se face curând ţândări. În aceste condiţii, va pune în joc toate abilităţile, toată energia pentru a trage PD-L dincolo de pragul majorităţii absolute. Altfel spus, pentru jucătorul Băsescu a început meciul vieţii. Asta nu înseamnă că nu şi-a lăsat loc de refugiu în caz de eşec. Deloc întâmplător, PD-L va avea congres de alegeri abia în 2009, după alegerile prezidenţiale, când Traian Băsescu ori va fi preşedintele ţării (şi, din umbră, al PD-L), ori va fi doar al PD-L. Miza este enormă, iar „meciul” va fi de o duritate şi de o nesportivitate excesive.

Tristan Mihuţa



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !