Adolescenţii

De „Ziua adolescentului” am participat la Biblioteca judeţean „A.D.Xenopol” din Arad, în organizarea profesoarei Lucia Bibarţ, la o inedită întâlnire a elevilor a două clase de liceu (Pedagogic şi Economic) cu un grup de psihologi, cadre didactice, părinţi, bibliotecari şi ziarişti, întâlnire în cadrul căreia s-a dezbătut o temă veche şi mereu nouă, cum este cea a raporturilor dintre părinţi şi adolescenţi.

Nu mi-am propus să fiu un „cronicar” al acestei reuşite manifestări cultural-educative, însemnările de faţă reprezintă doar câteva reflecţii personale legate de modul în care am înţeles eu că adolescenţii participanţi de la cele două licee de prestigiu din Arad (Pedagogic şi Economic) îşi conştientizează poziţia şi statutul lor de adolescent, evident raporturile cu familia, şcoala şi societatea. De asemenea nu mi-am propus să fiu nici „judecătorul”, în plan pedagogic, al tinerilor liceeni, deşi generaţia pe care eu o numesc „a părinţilor” face de multe ori afirmaţii de genul: „Ah, tineretul de azi! ce va fi oare de el mâine când noi nu vom mai fi?”

Ascultând intervenţiile celor 10 – 12 liceeni deosebit de inteligenţi, îmi permit să afirm ca vechi purtător de „condei” în presă, că pot da un răspuns celor care nu au încredere în actuala generaţie de adolescenţi (născută după căderea comunismului în România) că este una foarte bine „mobilată” spiritual şi intelectual, mult mai bine pregătită decât generaţia părinţilor care şi ei – la vârsta adolescenţei – trebuiau să înfrunte opinii similare faţă de proprii lor părinţi, în acest ciclu perpetuu al „nedumeriţilor”, pe scala progresului social şi ştafetei între generaţii.

Personal am certitudinea – chiar dacă mă consider „un musafir în secolul 21” – că destinele lumii şi ale oamenilor vor ajunge pe mâini bune! Iar dacă în prezent adolescenţii din categoria celor prezenţi la întâlnire nu îşi fac probleme cu privire la viitor, la dragoste, la prietenie, asta înseamnă pentru că noţiunile fac deja parte din universul lor de interese şi acţiune. Mijlocele moderne de informare şi comunicare – internetul – i-au făcut pe cei mai silitori şi dotaţi să se detaşeze categoric de generaţia părinţilor. A fi astăzi adolescent înseamnă a avea mult curaj. Înseamnă curajul de a cere maturilor păreri şi definiţii clare, concrete, în toate chestiunile de interes personal ori general. Înseamnă să nu ţi se pară exagerat să faci clasificări proprii între savanţi şi educatori, inclusiv între conducători politici. Să nu ţi se pară nefiresc – fiind doar adolescent – să cauţi soluţii consolidării binelui şi înlăturării răului din societatea în care trăieşti, ori din cea planetară, aflată în accelerată globalizare şi de care vei depinde şi tu, ca persoană, ca individ.

Adolescenţii arădeni prezenţi la Secţia de artă a Bibliotecii judeţene ne-au dovedit cu prilejul dialogului pe care l-am purtat că nu au nici o inhibiţie, că nu au nimic comun cu schematismul cu care sunt de prea multe ori judecaţi! Acest lucru ni l-au confirmat cu prisosinţă prin gândurile şi judecăţile valorice pe care le-au formulat, care au fost pline de profunzime şi limpezime în planul cunoaşterii, cât şi prin exprimarea lor artistică, întrucât două mici formaţii artistice de la Colegiul Naţional Economic ne-au oferit o suită de momente de mare virtuozitate coregrafică (dansuri populare şi dansuri moderne). Încheiem succintele noastre reflecţii prin a evidenţia şi filmuleţul de scurt metraj întitulat „Ultimele trei minute”, realizat de adolescentul Sebastian, de mare emoţie şi adâncime psihologică, care a prefaţat inedita întâlnire „interdisciplinară” de la Biblioteca judeţeană, pentru care felicităm minunaţii organizatori.

Emil Şimăndan



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !