Albe și negre. Cât de departe de vechea strălucire

De Daniel Scridon
5Comentarii
Albe și negre. Cât de departe de vechea strălucire
„Lacrimile cad în sufletul meu aşa cum ploaia cade peste oraş”, spunea poetul francez Paul Verlaine. Astfel mă simt plimbându-mă prin Arad! Ca mulţi dintre voi, cu certitudine! „Aradul drag sufletului meu”, cum frumos se exprimă o prietenă născută şi crescută pe uliţele oraşului nostru, dar stabilită în Germania. Şi care, în fiecare vară, se întoarce pentru o plimbare pe „Corso” ori un apus de soare pe Faleza Mureşului. Şi constată cu tristeţe, cât de „gri” a ajuns urbea copilăriei, cât de departe este de vechea strălucire.

Clădiri de patrimoniu neîngrijite ori abandonate, chiciuri arhitecturale, spaţii verzi „sacrificate” pentru afaceri profitabile, pomi ciuntiţi sub pretextul toaletării, focare de infecţii în „buricul târgului”, un ştrand, cândva mândria Europei, murdar şi veşnic în reamenajare, un stadion început în urmă cu aproape cinci ani, departe de a fi finalizat, o Cetate încărcată de istorie lăsată în paragină şi lista poate continua. Fiecare puteţi adăuga, din păcate, câte o „pată” pe obrazul Aradului de astăzi.

O lipsă de respect şi implicare din partea autorităţilor locale, dar şi a unor cetăţeni. O letargie bolnăvicioasă care a transformat „Mica Viena” într-o localitate de provincie lipsită de strălucire. Un Arad care stagnează, ba chiar decade, din punct de vedere economic, social, cultural şi sportiv, în comparaţie cu trendul ascendent al oraşelor din jur: Oradea, Alba Iulia, Baia Mare. Pentru a ne raporta la acelaşi rang de localităţi. „Nostim este că, atunci când trăieşti într-un oraş, amâni să-l cunoşti şi de obicei până la urmă nu-l cunoaştem niciodată” – sunt vorbele scriitorului brazilian Paulo Coelho, cu cărţi traduse în 67 de limbi în peste 150 de ţări.

În ceasul al 13-lea, un număr de şapte asociaţii civice şi culturale din Arad, strânse sub „umbrela” Asociaţiei „Pro Urbe”, şi-au propus să tragă un semnal de alarmă. Un „strigăt” pentru stoparea declinului: „De veghe în urbea arădeană”. Poate fi un (nou) început. Sau, mai bine zis, ne-am dori să se întâmple asta. Să punem umărul, cu toţii, pentru a reda Aradului splendoarea de odinioară. Iar mâine, la timpul viitor, copiii noştri să nu fie obligaţi să-şi amintească de spusele poetului şi aforistului David Boia: „Veşnicia s-a născut cândva la sat, acum e în pericol să moară la oraş”. Să nu fie nevoiţi să spună, Aradul meu drag a mai murit puţin. Încet, dar sigur!

Taguri:


5Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor