„Am rămas pe nicăieri”

10Comentarii
„Am rămas pe nicăieri”
ARAD. Sărăcia a dus-o la limita supravieţuirii pe arădeanca Maria Ciucă şi familia acesteia.

E greu să-ţi imaginezi că-n zilele noastre mai sunt oameni care trăiesc în asemenea condiţii. Cu atât mai mult cu cât locul în care-şi duc veacul e la doi paşi de lumea civilizată.

Pe Câmpul Liniştii, la capătul Parcului Industrial UTA, pe străduţa ce duce la depozitul de fier vechi, se află o comunitate restrânsă, formată din oameni care trăiesc la limita supravieţuirii. Case dărăpănate cu încăperi întunecoase, pline de igrasie, cu mobilier înghesuit şi miros înecăcios. Oameni săraci şi necăjiţi care se târăsc de la o zi la alta.

Maria Ciucă stă la numărul 1, adică „în dreptul primului container”. Dar nu ajungi prea uşor la ea, căci drumul e plin de gropi, acoperite cu gheaţă şi zăpadă. Are 67 de ani şi locuieşte, împreună cu fiica ei, Cornelia, şi doi nepoţei de cinci şi şase ani (din partea altei fiice). Cornelia are 27 de ani, a terminat şcoala ajutătoare la Ineu, a lucrat o perioadă croitoreasă, dar a fost dată afară şi acum nu are niciun loc de muncă. Singurii bani care „intră în casă” sunt 350 de lei reprezentând pensia socială a bătrânei.

„Iar din banii ăştia plătim chiria la Recons, plătim curentul, că apă nici nu avem, aducem de la cimitir… Nu mai rămânem cu nimic. Nici nu avem ce mânca. Noroc cu un domn de la depozit (din Parcul UTA – n.r.), care ne mai dă cartofi… Dar, de câteva zile, mâncăm numai pâine…” – povesteşte, printre suspine, Maria Ciucă.

Pe vremuri, ea a lucrat la UTA, la filatură. Dar de când i-a murit soţul, din 1995, cu greu mai face faţă greutăţilor vieţii. „Când am lucrat, nu am cerut la nimeni nimic. Dar acum am rămas pe nicăieri. Vă rog din suflet ca măcar acum, de sărbători, să ne ajutaţi” – spune femeia. Alimentele reprezintă, în acest moment, cel mai mare ajutor pentru Maria Ciucă şi familia ei. Are nevoie şi de lemne, ca să încălzească cele două încăperi ale casei. Haine are destule, nu-i mai lipsesc altele, dar încălţămintea i-ar prinde bine. (Ea poartă 38, fiica – 37, fără tocuri.)  Maria Ciucă: Nu avem ce mânca. De câteva zile mâncăm numai pâine

Cei care doresc să o ajute pe Maria Ciucă se pot deplasa la domiciliul femeii (Câmpul Liniştii nr.1) – prima stradă la dreapta după Parcul Industrial UTA, spre depozitul de fier vechi.

JA-D.D.



10Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor