Ţara, ca un TIR

Dacă mi-ar cere cineva să-mi definesc patria – prin imagini, nu prin cuvinte – aş recurge la filmuleţul acela, care circula pe Internet, cu şoferul de TIR care urla şi ţopăia pe lîngă volan, pe ritm de manele, în vreme ce mastodonul alerga singur pe şosea.

De ce consider definitoriu acest filmuleţ? Pentru că aşa e şi cu ţara asta: politicienii, guvernanţii ţopăie aiurea în jurul său, se fac că o conduc, dar, în realitate, ţara curge spre mâine şi poimâine de la sine. Poticnit, cu viteză redusă – din cauză că „şoferii”, dacă nu sunt neserioşi, sunt nepricepuţi – dar tot merge înainte, din inerţie.

 E criză şi Guvernul Boc 4, aidoma precedentelor „variante Boc”, ne spune că trebuie să strângem cureaua. Gigel îl întreabă pe ta-su: „de ce trebuie să strângem cureaua”? „De gât”, îi răspunde acesta. Dincolo de glumă, chestiunea cu strângerea curelei nu e valabilă pentru toţi. Boc 4 îi disponibilizează pe unii bugetari, le îngheaţă altora salariile, dar are grijă ca să bugetul Preşedinţiei să crească cu 23% (faţă de 2009, când crescuse cu peste 70%, faţă de precedentul – ce trai pe vătrai, la Cotroceni!), iar prin ministere se dublează fondurile pentru primele de vacanţă. Căci, vorba fabulistului, Egalitatea, ca şi Dreptatea, e pentru dulăi, nu pentru căţei.

 În altă ordine de idei, sindicaliştii din Educaţie seamănă tot mai mult cu „bătrânul” Farfuridi: „Din două, una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc!, dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc!, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele … esenţiale. Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”. Aşa şi cu sindicatele – sunt de acord cu reforma, acceptă că pacientul trebuie operat, dar nimeni să nu se atingă de pacient şi, cu atât mai mult, nu care-cumva să mai curgă şi sânge. Pe scurt, să nu crească norma didactică, să nu fie dat nici un dascăl la o parte, oricât ar fi unii de incapabili ori de depăşiţi.

 Ăştia suntem, nici o speranţă să ne schimbăm, chit că americanii speră că în 2020 va fi posibilă clonarea organelor. Cum creierul nu intră deocamdată în schema de clonare, noi, românii, vom trăi mai departe tot după vechea Lege a lui Murphy: Suma inteligenţei pe planetă e constantă, însă populaţia e în creştere continuă.

T.M.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase