ARADON Opinii. Indiferența cu rol de cataclism

De Andreea Pintea
ARADON Opinii. Indiferența cu rol de cataclism
De când cu incendiul devastator de la Catedrala Notre Dame din Paris, taberele de pe rețelele de socializare – locul unde românii sunt cei mai vocali, pricepuți și buni sfătuitori, s-au scindat în două mișcări: fie plângem cu lacrimi de crocodil pentru pierderea Franței și eventual căutăm și un citat adecvat din vreun scriitor francez care are sau nu legătură cu Notre Dame, fie ne arătăm patrioți renăscuți peste noapte și apărători ai patrimoniului național.

Dar cele două situații sunt diametral opuse, iar compararea situației din Franța cu cea a monumentelor, clădirilor, bisericilor cu însemnătate istorică și arhitecturală de pe plaiurile mioritice nu își are rostul. La fel de bine am putea compara drama unuia mort într-un accident, cu cea a unuia ce a decis să se sinucidă. Pentru că noi, ca popor, atunci când zeci de ani am decis să ne ignorăm lucrările de patrimoniu, să lăsăm degradarea să cuprindă orice formă arhitecturală demnă de respect, atunci ne-am sinucis.

Strângerile de fonduri demarate acum pentru clădirile de la Băile Herculane, pentru Mănăstirea Voroneț, pentru casa în care a crescut Brâncuși, sunt lăudabile și de apreciat. Dar, dacă Notre Dame nu era mistuită de flăcări, ar mai fi existat această mișcare de patriotism naţional? Și oare, peste vreo alte două săptămâni, când povestea cu Notre Dame va fi uitată, acești apărători ai construcțiilor autohtone se vor mai lupta pentru strângerile de fonduri? Greu de crezut. Cel mai probabil toate aceste acțiuni vor fi uitate la fel de repede cum au apărut.

Starea deplorabilă a clădirilor românești ce ar fi trebuit să fie emblematice și adevărate atracții nu a survenit peste noapte, nu au căzut „victime” ale unor cataclisme naturale, ci pur și simplu indiferența le-a degradat. Indiferența a făcut ca Băile Herculane să ajungă niște ruine, indolența a făcut ca la Colibița, casa lui Brâncuși să se prăbușească, și tot din nepăsare s-a ajuns ca multe alte clădiri și lucrări arhitecturale să cadă pradă timpului.

Să ne apărăm valorile, să luptăm pentru păstrarea patrimoniului nostru, dar să o facem în mod constant, nu doar atunci când alții sunt loviți de nenorociri și patriotismul ne lovește în moalele capului.

În final, mă gândesc la cuvintele lui Brâncuși, pe care îl tot invocăm în ultimele zile: „Când am plecat de aici v-am lăsat săraci și proști… Când am revenit, v-am regăsit și mai sărăci și mai proști”. Oare e de ajuns incendiul de la Notre Dame ca să ne trezim din somnul indiferenței? Oare ne dăm seama cât de bogați ne-a lăsat Brâncuși prin operele sale, și nu numai, sau vom ajunge să fim și mai săraci și mai proști?

„Cât va dura patriotismul iscat brusc după incendiul din Franța? Mi-e teamă că se va stinge ca un foc de paie”



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !