Au fost aduşi pe lume şi uitaţi în matern. Aşa îşi încep viaţa 15 bebeluşi care în acest moment se află în Spitalul Matern din Arad fără ca cineva să- i primească în lume aşa cum se cuvine, cu bucurie, cu pupici, mângâieri, zâmbete…
Sunt copiii nimănui care vor creşte unde se va nimeri şi care mai mult ca sigur îi vor încurca pe toţi. Unii dintre ei stau aici de trei luni şi nu le- a fost găsit nici un cămin pentru ei, alţii abia au deschis ochii spre lume şi vor vedea încă multe zile acelaşi pătuţ şi acelaşi salon, dar mereu alte feţe, alţi ochi. Afecţiunea pe care asistentele le-o oferă este drămuită pentru că niciodată timpul nu le permite să zăbovească prea mult lângă aceste pătuţuri. Şi cresc singuri.
Pentru spital reprezintă o problemă pentru că prelugirea perioadei în care stau prin Matern înseamnă cheltuieli suplimentare şi în plus numărul lor este mai mare decât în alte perioade „Un consum mai mare de materiale necesare pentru igiena lor şi mai mult lapte praf cu care trebuie să îi hrănim. Faţă de anul trecut în această perioadă numărul lor a crescut simţitor, ceea ce implică chetuieli mai mari” precizează Angelica Filimon, şef secţie nou născuţi.
Aproape toţi provin din familii sărace în care un copil este redus, din nou, la o cheltuială pe care nu o pot suporta. Sau ale căror mame sunt prea bolnave, internate prin alte spitale şi nu pot să-i îngrijească.
Tot calcule a făcut şi statul când le-a luat în considerare existenţa şi a încropit o soluţie pentru destinul lor: asistenţii maternali. Şi le-a tăiat salariile. „Nu se poate că creşti un copil din salariul pe care îl primeam şi din alocaţia care nu ajunge nici pentru scutece” spune un fost asistent maternal, care după 8 ani a renunţat la slujbă.
Meseria de mamă nu mai este căutată pe piaţa de muncă. În acest moment, la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sunt vacante două posturi care dacă ar fi ocupate ar putea rezolva situaţia pentru 2 sau 4 copii cel mult, potrivit declaraţiilor purtătorului de cuvânt al instituţiei, Flavius Şipoş. Pentru ceilalţi se caută soluţii. Pânp atunci, vor creşte pasaţi de la o instituţie la alta, vor fi nişte numere în diferite evidenţe şi poate vor răzbi în viaţă. Cu mult, foarte mult noroc nu vor mai fi doar o tristă întâmplare a unei femei şi a unui bărbat.
