Big Ben-ul hunedorenilor „bate” de două sute de ani

2Comentarii
Big Ben-ul hunedorenilor „bate” de două sute de ani
BĂIŢA. „Ceasul de pe vremea Mariei Tereza”, cum l-au botezat localnicii din Băiţa, este vechi de peste 200 de ani şi de când a fost construit nu a contenit să se oprească. Acest Big Ben al hunedorenilor, cel mai vechi orologiu din judeţul Hunedoara, se află în turnul unei bisericuţe veche.


Alfred Eisler este unul dintre puţinii localnici
care cunoaşte secretele acestui orologiu.
Bătrânul are aproape 80 de ani şi are
grijă de orologiu de peste trei decenii.


Ceasul a fost adus de la o „biserică a
măicilor”, din Austria, mai precis din
vechea Vienă. Tot de acolo, în urmă cu
200 de ani au fost aduse şi statuetele, orga
şi cele doua altare, din biserică. Mecanismul
ceasului este adăpostit într-un dulap din
podul bisericii, iar pentru a ajunge la el, trebuie
să urci pe câteva scări abrupte şi
scorojite de timp. Acestea sunt scările pe care
Alfred Eisler a urcat zi de zi, timp de 30 de ani
pentru că, ceasul este mecanic, şi trebuie
tras la fiecare 24 de ore. Pendula, sculptată
frumos în lemn de trandafir, bate şoptit
secundele. La fiecare sfert de ceas, fiarele se pun
în mişcare, huruind, şi
acţionează ciocanelul care bate prima
dată sfertul orei, apoi jumătatea, trei
sferturi, iar ceasul se termină cu patru
bătăi. Fiecare sunet colindă
depărtările până în satele
de dincolo de dealuri. La fiecare oră, cele patru
bătăi de sfert declanşează al
doilea mecanism, care mişcă ciocanul mare ale
cărui lovituri în clopot marchează
scurgerea orelor. Tijele plecate din dulăpior
străbat în sus până sub
acoperiş şi acţionează
arătătoarele de pe cadranul din turn.


Peste sat sunetul vine firesc şi aminteşte de
imensele catedrale din Apus. „Ne-am obişnuit
atât de mult cu acest ceas încât
aproape că nu mai avem nevoie de alt ceas
acasă sau la mână”, spune
primarul comunei Băiţa, Damian Diniş.


Poveste de pe vremea reginei


Biserica romano-catolică, cea care
adăposteşte ceasul a fost sfinţită
în anul 1798, dar după cum spune
bătrânul, ea a fost construită mult mai
repede din contribuţia comunităţii
catolice. În acele vremuri, obiceiul minerilor
era să doneze bisericii bani sau obiecte de cult
de fiecare dată găseau cantităţi
importante de aur în mină.
„Iniţial, biserica a fost ridicată
fără turn. Oamenii au contribuit foarte mult
la construirea turnului. În locul unde
astăzi este Băiţa, atunci era un lac,
lacul Ursului. Când stâncile de la intrarea
în comună s-au erodat, apa s-a retras
şi oamenii au venit aici şi şi-au
construit casele. Tot atunci a fost ridicată
şi biserica.


Lumea lucra la mină, în arendă, iar
când găseau aur, îl donau şi
lucrau la biserică”, povesteste Eisler, cel care
îngrijeste biserica şi ceasul. Aşa a
fost înălţată vechea biserică
din Băiţa, cu „ceasul de pe vremea
Mariei Tereza”. Patronul spiritual al bisericii este
Sfântul Ioan de Nepumuc.


Legenda spune că, în acele vremuri acesta
era un preot care a fost ucis de rege. Se spune
că, regele i-a tăiat limba pentru că nu
a vrut să-i destăinuie spovedania reginei. O
bucată din limba Sfântului se află
în altarul nostru”, spune Eisler. Pe tavanul
bisericii, deasupra altarului principal stă scris,
cu litere latine de culoare roşie şi
neagră: „Teresia Pia Regina Me Erexit
Populus Vero Pauper Turriac Fornice Ditavit” (Tereza,
pioasa regină, m-a ridicat însă poporul
sărac, m-a înălţat pe turnul
şi arcul de triumf).



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor