Când martir, când şarlatan

Candidatura lui Sorin Oprescu a devenit un caz. Împreună cu el, trăim o telenovelă palpitantă, cu răsturnări de situaţie neaşteptate. Respins de BEC şi Tribunalul Bucureşti, este admis în cursa electorală de Curtea de Apel. Când nimeni nu-i mai dădea vreo şansă. Aşadar, Oprescu e candidat legitim!

Bucuria îi este însă scurtată brutal. O pensionară din Sectorul III, n-a putut să doarmă după decizia Curţii şi ce s-a gândit? Ia să facă dumneaei „ca simplu cetăţean” o contestaţie! Culmea indignării bietei pensionare este probată şi de faptul că şi-a luat şi avocat, ca să-i pledeze cauza. Din pensia dumisale, amărâtă. Mai rar aşa spirit civic, mai rar aşa înverşunare dezinteresată! Sau, oare, o fi (co)interesată?

Sorin Oprescu, încrezător de data aceasta, consideră confruntarea cu „baba” o bagatelă. Poate că aşa este, numai că, pe neaşteptate, este lovit din altă parte. Cei de la „Cotidianul” verifică persoanele al căror cod numeric personal este trecut în tabelul cu adeziuni prezentat de Oprescu. Şi ce constată? Doar unul dintre cei verificaţi a recunoscut că a semnat pentru susţinerea candidaturii! Asta înseamnă că semnăturile sunt false.

Începe astfel să se adeverească acuzaţia că persoanele care figurau pe liste doar cu adresa şi codul numeric personal sunt extrase din baza de date a Spitalului Universitar. Sigur, se pot aduce argumente întru apărarea lui Oprescu. Se poate spune că nu el şi-a întocmit listele, că falsurile sunt comise de ajutoarele sale, că în criză de timp pentru adunarea de semnături s-a recurs şi la acest gest, pe cât de nesăbuit, pe atât de necinstit.

Se poate invoca nedreptatea la care sunt supuşi „independenţii”, nevoiţi să adune o căruţă de liste cu susţinători, pe când reprezentanţii unor partide fără audienţă, cu nici o mie de membri, pot intra în cursă fără să fie supuşi acestui supliciu. Până şi Cozmin Guşă, bunăoară, nu are nici pe departe atâţia membri în PIN, câte semnături valide a adunat Oprescu.

Multe se pot spune, dar un lucru rămâne: în vârful piramidei stă Sorin Oprescu. Iar dacă e adevărat că a recurs la falsuri, atunci candidatul Oprescu stă călare pe o mare minciună. Pe fals în acte. Ce se va întâmpla de acum în colo? Normal ar fi ca, după descoperirea falsurilor, Sorin Oprescu să renunţe la candidatură. Justiţia ar putea şi ea să-şi spună cuvântul.

Uite-aşa, se face pasul dinspre sublim spre ridicol. Câtă vreme Sorin Oprescu a fost considerat o victimă, un nedreptăţit, gradul de simpatie pe care i-o acorda electoratul a crescut spectaculos. A ajuns să fie considerat un martir. Acum, Sorin Oprescu îi dezamăgeşte pe cei care au crezut în el şi l-ar fi votat. Nu se mai bucură de imaginea purităţii lui Don Quijote, pe care o răspândea cu generozitate printre bucureşteni. Imaginea sa e făcută ţăndări.

Mulţi vor asocia această găinărie cu acuzaţiile de fals din mapa sa de doctorat – puse pe tapet de presă, nu cu mult timp în urmă. Iar toate adunate, ar putea sugera o altă faţă a lui Oprescu. Una urâtă, dominată de un caracter viciat. Asta ar însemna că martirul este în fapt un şarlatan dovedit. Şi, odată dovedit, cariera sa politică s-a frânt iremediabil.

Au fost destui cei care îl vedeau pe martirul Oprescu, în cazul în care era oprit să candideze, ca învingătorul lui Traian Băsescu la prezindenţialele de anul viitor. Minciuna pe care călărea a avut însă picioare scurte şi fragile. Păcat, pentru că foarte mulţi l-au simpatizat şi l-ar fi votat.

Tristan Mihuţa



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !