Cu adâncă şi aleasă recunoştinţă…

Degeaba, nimeni nu are priceperea, flerul, talentul pe care le are preşedintele Traian Băsescu de a folosi orice împrejurare în favoarea sa.

Asemenea unui speculant la bursă, Traian Băsescu scoate profit din orice împrejurare, iar apoi îl marchează, sporindu-şi capitalul electoral, din care, apoi, dă foarte mult PDL-ului. Aşa s-a întâmplat şi cu Legea majorării salariului celor din învăţământ. Săptămâni în şir, preşedintele a sta deoparte şi nu s-a amestecat în disputa creată în jurul acestei legi.

La început, mulţi au taxat tăcerea lui Băsescu. Apoi, obişnuindu-se cu ea, au început speculaţiile: va semna preşedintele legea sau o va retrimite Parlamentului? S-a creat un suspans, cu toată emoţia nevrotică pe care o presupune, îndeosebi în rândul celor pe care legea respectivă îi privea direct. Ei bine, când suspansul a atins paroxismul, când situaţia era „coaptă”, preşedintele Traian Băsescu a ieşit pe scenă şi ne-a anunţat că a semnat legea.

Bucuria în rândul salariaţilor din învăţământ a fost mare! Şi recunoştinţa s-a revărsat asupra domnului preşedinte. Nimeni nu s-a mai gândit la deputaţii tuturor partidelor, care adoptaseră legea în unanimitate. Nici nu s-a mai luat în calcul că preşedintele nu putea să refuze promulgarea legii în cauză. Cel mult, putea s-o retrimită Camerei Deputaţilor, cu unele obiecţii, dar deputaţii i-ar fi trimis-o înapoi, ceea ce îl obliga pe preşedinte să o promulge.

Nouă, românilor, ne place însă să ştim că avem un tată. Unul bun, care are grijă de noi şi ne dă de toate cele. Ne simţim mai bine dacă depindem de Unul, nu de mai mulţi. De aceea, n-am fost deloc mirat să văd cum – în băile de mulţime, pe care preşedintele Băsescu a avut grijă să le facă imediat, la Fieni şi Craiova -, voci pline de înălţătoare recunoştinţă îi mulţumeau şefului statului că a majorat cu 50 la sută salariile celor din învăţământ.

Oţ, cum îl ştim, domnul preşedinte nu i-a contrazis pe cei pătrunşi de aleasa recunoştinţă. Nu le-a îndreptat judecata, lămurindu-i că nu dumnealui le-a majorat salariile, ci parlamentarii. A manevrat inteligent, de genul „n-am dat de la mine, doamnă, sunt bani de la buget”. De la buget, de la buget, dar cine a semnat legea? Preşedintele a semnat-o, nu? Aşa că, dumnealui e tătucul cel bun, în ochii multor naivi, pentru că, iată, şi dăscălimea are naivii săi.

Preşedintele Traian Băsescu este as în a valorifica pentru sine şi pentru PD-L „cantitatea” uriaşă de naivitate care abundă peste tot, prin ţară. E un defect? Este ceva nepotrivit, ilegal ori imoral? Aş! Vorbim de politică, nu de biserică, unde se ştie de frica de Dumnezeu. În politică, scopul scuză mijloacele, adevărul poate fi ignorat sau înlocuit cu minciuna, iar moralitatea este apanajul prostiei şi a proştilor care nu ajung niciodată la putere.

 

 

Tristan Mihuta



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !