„Dacă vrem să schimbăm ceva, atunci să schimbăm”

„Dacă vrem să schimbăm ceva, atunci să schimbăm”
„Dacă vrem să schimbăm ceva, atunci să schimbăm”
ARAD – Interviu cu Coloman Edeleni, candidatul PNG la Primăria Arad.

Jurnal arădean – În actualul consiliu există doar câteva voci care au spus şi „nu” când toţi ceilalţi au spus „da”. Una dintre acele voci este a dumneavoastră. Credeţi că este bine ca, într-o mare de unanimitate, să existe şi voci care să arate că şi altfel pot fi făcute lucrările, sau că există şi aspecte  care nu au fost acoperite de propunerea majorităţii.

Coloman Edeleni- Da, sigur. Trebuie să spun că de multe ori nu am fost de acord nu în sine cu anumite proiecte, ci cu modul de abordare al unor probleme prioritare ale Aradului. Eu sunt de acord că s-au făcut lucruri, unele chiar necesare, dar ordinea nu a fost cea firească.

Nu cred că este normal să schimbi linia de tramvai, în condiţiile în care la Arad 40% din străzi nu sunt asfaltate, nu sunt pietruite, nu au canalizare. Degeaba se spune că şi acestea vor fi făcute, căci, uitaţi-vă, au trecut patru ani şi nu sunt.

Eu, ca şi cetăţean, căci vorbesc ca şi simplu cetăţean, ca un arădean care ţine mult la acest oraş, am făcut tot ce am putut în acei doi ani, cât am fost director la GCA, pentru cei care veneau la cimitire, la ştrand. 

Jurnal arădean- În viziunea dumneavoastră, care ar fi priorităţile Aradului?

Coloman Edeleni- Mie ca arădean îmi creează stres anumite lucruri. Dacă trebuie să plec din Arad spre Oradea, sau spre Moneasa am o mare problemă cu centura.  Au fost zile când am stat o oră să pot să trec bariera.

Am ridicat această problemă de nenumărate ori în CLM şi am spus hai să găsim soluţii, chiar dacă e clar că nu poate face nimeni minuni. Dar haideţi măcar să avem un proiect de pasaje peste calea ferată, de reglarea funcţionării acelor bariere, care parcă sunt făcute împotriva participanţilor la trafic. Aceasta e una din problemele majore ale Aradului.

Nu vreau să fac pe deşteptul. Dar dacă aş fi fost primar al acestei perioade nu aş fi dormit noaptea să ştiu că arădenii nu pot circula liber. Nici în Aradul Nou nu circulăm acum, după o săptămână de pauză, decât relativ bine, însă în pericol, căci podul are nevoie de reparaţii majore.

S-a stabilit în 1999 că este nevoie de reabilitare în totalitate, pe fonduri Phare, dar de atunci au trecut opt ani şi nu s-a întâmplat nimic. Acum ne trezim din când în când că trebuie să-l reparăm. Aradul are nevoie de poduri, căci în jurul acestora se dezvoltă totul. Eu am pus piarta de temelie a podului-pasarelă de pe ştrand, când am fost director aici.

25 de miliarde costa acea lucrare. CLM a aprobat ca noi, Comunala, să accesăm un credit pe care îl plăteam din venituri, pentru că sunt un om care ştie să fie econom. Eu am firma mea din 1993, nu sunt nou pe piaţă. De 15 ani sunt om de afaceri, fără relaţii, fără grupuri de interese.  Ştiu să chivernisesc fiecare bănuţ. 

Jurnal arădean –  Totuşi, cine stabileşte priorităţile?

Coloman Edeleni – Păi spuneţi-mi dvs, dacă eu ca arădean am părerile mele, iar dvs. aveţi părerile dvs., Falcă pe ale lui şi ceilalţi la fel, unde este esenţa? În părerea majorităţii! Părerile arădenilor nu au fost aflate, testate, la modul cel mai serios, niciodată. Ca o formă de referendum local.

Pentru că eu, care locuiesc în Bujac, sunt foarte nemulţumit pentru că plătesc aceleaşi taxe şi impozite, dar nu am parte de nici un beneficiu, de nici o ofertă specifică unui oraş european.

Am înţeles că avem şi premiu pentru mobilitate. Probabil e greşită formularea, pentru că ar fi trebuit să fie premiu pentru imobilitate, pentru că vedeţi ce greu se circulă în oraşul ăsta. Ce va fi, ştim cu toţii, că e pe hârtie, dar contează ce e făcut astăzi. Eu m-am opus anumitor proiecte, pentru că nu am crezut că sunt priorităţile oraşului.

Jurnal arădean – Priorităţi sunt multe, dar cum alegi ce faci şi ce amâni, căci bani nu sunt pentru toate?

Coloman Edeleni- Soluţia ar fi să-i întrebăm pe arădeni. Asta şi vreau să fac dacă ies primar şi sper să ies. Voi face un referendum şi cred că e instrumentul cel mai democratic. Trebuie să aflăm care sunt, în ochii cetăţeanului, priorităţile. Decât să săpăm trei metri şi să punem alte linii de tramvai, mai bine făceam, de plidă, un metrou uşor şi treaba era rezolvată.

Dacă tot cheltuim zeci, sute de milioane de euro, atunci să schimbăm faţa oraşului, nu să înlocuim o linie de tramvai cu alta. Eu am curajul să schimb. Dacă vrem să schimbăm, să schimbăm. Toţi ar putea înţelege şi ar fi de acord să facă un sacrificiu, ca să se vadă ceva.  Aş avea curajul să supun referendumului închiderea circulaţiei pe centru.

O variantă ar fi trecerea circulaţiei pe centru subteran, pe etape. Însă problema este dacă mai suportăm aşa ceva, după creditele luate pentru nimicuri. Dar eu tot aş întreba arădeanul ce vrea. De ce să nu avem curajul, dacă tot cheltuim.

Dacă tot vrem ca Aradul să arate altfel. Nu să ne facem doar că facem, că asta se întâmplă la ora actuală în Arad. Priorităţile, costurile cu care s-au făcut, dacă asta au vrut arădenii: acest lucru trebuie să aflăm, căci eu vă garantez că arădenii nu au vrut să schimbăm liniile de tramvai. Totul e pe banii arădenilor, aşa că ei trebuie să îşi dea cu părerea. Avem două mărci importante în oraş, care au ajuns acum în derizoriu: UTA şi ştrandul, pe care nu am ştiut să le gestionăm. E ridicol să mergi pe ştrand şi să vezi garduri acolo. Ne-au îngrădit timp de atâţia ani cu tot felul de garduri, iar acum nu mai ai libertate nici pe ştrand. Nu poţi să faci un gard pe malul Mureşului când, de fapt, ştrandul e legat de Mureş! Mureşul e aşa de generos cu Aradul, iar noi nu îl folosim.  După părerea mea, asta ar vrea arădeanul, să ne folosim de bradurile tradiţionale. Asta ar putea spune dacă l-ar întreba careva, dar nimeni nu l-a întrebat până acum.

A.B.