De ce ne uităm personalităţile reale?

2Comentarii
De ce ne uităm personalităţile reale?
Isaia Tolan (1899-1953) a fost, după părerea mea, cel mai talentat, cult şi moral ziarist român pe care l-a avut vreodată Aradul. Printre ziarele arădene la care a colaborat, cu articole ce surclasau evident corpul paginilor, sunt „Aradul” (1930), „Ecoul” (1931-1934) şi „Ştirea”. Dar numele lui era prezent şi râvnit în multe reviste şi ziare de prestigiu din ţară.

De exemplu în „Gândirea” din Cluj, dar şi în „Cuvântul”din Bucureşti, mai ales în „Cuvântul literar şi artistic”. Câţi însă dintre cei care publică azi, aproximativ româneşte, în ziare din Arad au auzit de el? De fundamentarea lui culturală, filosofică şi istorică profundă? Retorică întrebare! La 1 Decembrie 1918, Isaia Tolan avea 19 ani. A trăit pe viu evenimentele dramatice de atunci. Ceea ce a scris el despre ele e nepreţuit. Din nefericire şi necunoscut. Cartea sa postumă „File din istoria Aradului” (ed. „Semne”, 1999, Bucureşti, ediţie îngrijită de H. Medeleanu şi Călin Tolan) conţine cel puţin un capitol-mărturie al zilelor de groază şi derută, şi pentru români şi pentru unguri, timp de şase luni, începând cu 1 Decembrie (1 noiembrie, stil vechi), până în dimineaţa zilei de 17 mai (stil vechi) 1919, când intră în Arad colonelul Pirici, în fruntea Regimentului 6 Vânatori. Sunt descrise, după presa vremii, în paginile lui Isaia Tolan, vânătoarea şi masacrarea românilor veniţi de peste sate în oraş să sărbătorească unirea, inclusiv agresarea generalului francez Berthelot, căruia i-a şi fost rănit şoferul şi care s-a refugiat la episcopia română. Multe dintre victime erau tineri români adolescenţi, îmbrăcaţi în alb, în haine populare, vânaţi „de după arbori, din balcoane, din trăsuri, de sub porţi (…), ba chiar din palatul comitatului” (fostul sediu al ziarului „Adevărul”, de pe bulevard). Nu mă îndoiesc că au fost victime destule şi maghiare. Nu vreau să amintesc lucruri care azi sunt, sper, nu doar depăşite dar şi condamnate. Ci doar atât: calitatea de mărturie şi profesionalism a unui ziarist cu vocaţie, unul adevărat.

xxx

A doua personalitate uriaşă, deşi la fel de uitată, a arădenilor este pictorul Nicolae Chirilovici (1910-1993). El s-a stabilit, cu familia, ca refugiat, la Şepreuş, în 1918, după Unire, el fiind născut la Ujgorod, în Ucraina Subcarpatică, una şi astăzi dens locuită de români. Cu ocazia centenarului naşterii pictorului, Muzeul de Artă din Arad a avut inspiraţia, de zile mari, a unei expoziţii cvasiintegrale Nicolae Chirilovici, conţinând 139 de lucrări de artă aflate în colecţia muzeului, în cea a familiei, precum şi în cele particulare. Sunt lucrări postimpresioniste de o valoare cum eu n-am mai văzut decât în marile muzee occidentale. Artistul a fost unul dintre geniile  picturii postimpresioniste ale vestitei Şcoli de la Baia Mare în care el a activat efectiv între 1928-1931. La Baia Mare a existat o Colonie temporară de pictură (1896-1901), apoi o Academie de pictură influenţată profund de impresionismul francez de primă mână sau de neomodeniştii munchenezi. Românul Nicolae Chirilovici este unul dintre cei mai valoroşi membri ai şcolii băimărene. Blaga spunea: „Dumnezeu l-a născut pe Gauguin a doua oară la Baia Mare”, cu referire la Ziffer, iar Onisim Colta parafrazează, cu îndreptăţire, că „Dumnezeu l-a născut a doua oară (prin Nicolae Chirilovici, n. n.) pe Ziffer la Arad. Onisim Colta a publicat, cu această ocazie, o monografie excepţională (inclusiv ca ilustrare grafică), scrisă profesionist, uimitor de nuanţat şi expresiv, documentat la surse originale maghiare şi germane ale epocii, la înălţimea, meritată, a subiectului: în română, maghiară, germană, engleză. Cultură cu majusculă!

Vasile Dan



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor