Două nume sonore la Palat

Două nume sonore la Palat
ARAD – Primul concert al Filarmonicii de Stat din Arad după sărbătoarea Învierii Domnului, aduce pe scena Palatului Cultural, joi, 8 aprilie, de la ora 19.00, două nume sonore din peisajul cultural naţional, dar şi mondial.

În 2005, Preşedintele României i-a acordat maestrului Ilarion Ionescu Galaţi ordinul Meritul cultural în grad de ofiţer.

Meritele sale artistice au fost recompensate şi prin alte distincţii: Marele Premiu pentru întreaga activitate decernat de Colegiul Criticilor Muzicali în  anul 2000 precum şi titlul de cetăţean de onoare  al oraşelor Braşov, Târgu Mureş şi Ploieşti. Alături de maestrul emerit, solistul concertului va fi violonistul Florin Croitoru.

Considerat de presa austriacă drept „solistul fenomenal” cu  o tehnică perfectă, în urma debutului său în aprilie 1994 cu Filarmonica din Viena şi Christoph von Dohnanyi, violonistul Florin Croitoru a cuprins deja  în agenda sa concertistică peste 300 de apariţii pe scene din Europa, Japonia, Africa de Sud, Noua Zeelandă şi SUA şi este câştigătorul unor importante competiţii internaţionale, printre care premiul I la concursul „Fritz Kreisler” de la Viena (1992).

Primul număr al programului de joi seara va cuprinde Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră de Niccolo Paganini şi Simfonia  a III-a în do minor op.78 (cu orgă) de Camille Saint Saens.

 Dintre cele şase concerte pentru vioară de Niccolo Paganini,  primele două se cântă cu regularitate. Compus probabil între 1815 şi 1816, primul este cel mai dezinvolt şi totodată preferat de violoniştii concertişti.

Ca şi alţi virtuozi ai perioadei, Paganini este marcat de influenţa muzicii de operă, soluţiile vocale ale lui Rossini fiind determinante pentru scriitura instrumentală a violonistului. Virtuozitatea este elementul esenţial al acestei muzici. Ea domină prin salturi, ascensiuni vertiginoase spre acut (echivalenţe ale celebrelor „rulade” rossiniene) şi arcuşe în „ricochet”, tehnică  experimentată şi propagată de violonistul compozitor.

Una dintre cele mai  sublime pagini simfonice ale romantismului francez,  dedicate memoriei lui Franz Liszt, restituie experienţele spectaculare ale unuia dintre cei mai notabili pianişti  – organişti ai momentului. Camille saint Saens, „pianistul minune” şi totodată organistul  Bisericii „La Madeleine”, comprimă  în paginile  ultimei sale simfonii, rafinamentul şi şarmul  tradiţiei galice  şi ataşează nomenclatorului simfonic timbrele pianului şi ale orgii.

V.F.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !