Evanghelia de duminică

Patima slavei deşarte
Patima slavei deşarte
Analizând general şi obiectiv conţinutul uman, finalizăm că dorinţa de mărire sau patima slavei deşarte e specifică nouă, de la leagăn până la moarte.

De patima slavei deşarte este cuprins copilul abia desprins de sânul mamei sale, care vrea să-i transforme pe toţi din jurul său în împlinitorii dorinţelor lui. Când îl lauzi se trufeşte, când îl cerţi, plânge. Idem, tânărul care se crede pisc sau vârf de piramidă, centrul pământului sau axa pe care se sprijină universul. De patima slavei deşarte sunt cuprinşi şi bătânii care se laudă că deţin experienţa vieţii în degetul mic. Patima slavei deşarte ne urmăreşte şi după moarte, că ce sunt monumentele funerare costisitoare, decât goană după vânt. Mărirea deşartă ne atrage ca un miraj, ne îmbată şi ne orbeşte, împingându-ne la autoînălţare. Şi fiindcă în urcuş e la modă ca să faci uz de orice metodă, defăimăm pe unii şi linguşim pe alţii, lăudăm pe cei care ne pot sălta şi călcăm pe cei ce sunt o piedică în calea urcuşului nostru.

Concludentă este în acest caz relatarea evangheliei de azi. Într-un moment când Iisus în preştiinţa Sa, îşi prevesteşte apropiatele chinuri cu moartea Sa, tocmai atunci doi dintre ucenicii Săi, Iacob şi Ioan, cer de la Iisus favorul de a fi situaţi unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui, întru împărăţia Sa. Aceasta, deoarece ei vedeau în El un împărat pământesc, care va domina lumea, capabil să le ofere poziţii înalte, lucru ce a stârnit invidia celorlalţi ucenici. La care Iisus le zice: „Cel ce vrea să fie mai mare să fie slujitorul tuturor”.

Ciudată răsturnare de valori! În lume sunt multe celebrităţi, savanţi iluştri în domeniul ştiinţei, campioni în sport, genii în cultură, vedete, staruri sau megastaruri în artă, lideri în politică, inventatori în tehnică. Iisus nu cunoaşte decât slujirea semenilor pe care a practicat-o toată viaţa Sa pe pământ: a luminat minţile, a descreţit frunţile, a uscat lacrimile, a vindecat bolnavii incurabili, a murit pentru noi ca să ne împace cu Dumnezeu-Tatăl şi să ne mântuiască. Slujire totală şi dezinteresată faţă de semen până la sacrificiul propriei Sale vieţi.

Eşti mare doar atât cât slujeşti şi în slujire cât ştii să te smereşti. „Care mărire stă pe pământ neschimbată?”, glăsuieşte o cântare din cadrul prohodului. Iar Nicolae Iorga în cugetările sale, vizând despotomania, zicea: „Cât de mult ţin să stăpânească pământul aceia pe care pământul îi va stăpâni dedesubt”.

V.F.




0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !