Că Iliescu nu se înşală este deja fapt probat. Pe Adrian Năstase l-a definit ca fiind „arogant” şi arogant a rămas, în accepţiunea tuturor, oameni politici ori comentatori ai fenomenului, deopotrivă. Tot Ion Iliescu a fost cel care i-a lipit lui Mircea Geoană, pe frunte, adjectivul „prostănac” şi, după prestaţia lui Geoană pe câmpul confruntărilor politice, opinia quasiunanimă este că o caracterizare mai exactă şi mai succintă nu i se putea găsi.
Ei bine, Iliescu descinde din nou în actualitate şi de această dată îl caracterizează, tot succint, pe actualul preşedinte al PSD, Victor Ponta, ca fiind un „cârlan”. După DEX, cârlanul este un miel ori un ied care abia a încetat să mai sugă, care a fost înţărcat. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu o spune pe şleau, Iliescu îl consideră pe Victor Ponta prea crud pentru a conduce un partid atât de mare. Sau, în alţi termeni, Ponta este încă un naiv şi, drept consecinţă, un lider incapabil să ducă şi, cu atât mai mult, să câştige bătăliile politice. Ca să-şi susţină caracterizarea, Iliescu îi reproşează lui Ponta că „vorbeşte cam băsescian”, alunecând spre un limbaj de mahala, dar mai cu seamă îl urechează pentru faptul că „se cam grăbeşte cu părerea”, cum a făcut-o, bunăoară, atunci când i-a promis lui Crin Antonescu sprijin pentru următoarele alegeri prezidenţiale. Pe scurt, în opinia lui Iliescu, Ponta e „cam tânăr şi prea neliniştit”.
Să recunoaştem că tătuca Iliescu l-a „citit” pe Ponta cum nu se poate mai bine. Sigur, tânărul preşedinte al PSD se poate mângâia cu faptul că eticheta de „cârlan” e generoasă, în sensul că i se lasă şansa de a se maturiza – şi nu este una ireparabil demolatoare, cum a fost aceea de „prostănac”, pentru Mircea Geoană. În locul lui Ponta, n-aş fi însă prea liniştit. Pentru că Iliescu îi spune şi ne spune că Ponta nu este liderul de care PSD are ACUM nevoie. Iar faptul că lui Iliescu îi place Crin Antonescu întăreşte ideea că PSD nu are în Ponta liderul de care are nevoie, capabil să se ridice deasupra cotaţiei partidului. Că Ponta are viitorul în faţă? Poate. Sau, poate, nu. Cine are însă răbdare să aştepte proba verităţii, câtă vreme bătăliile se dau acum?
T.M.
