Interviu JA: Vasile Dan, preşedinte de filială şi membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România: Un „puci” eşuat la U.S.R.

De Vasile Filip
Interviu JA: Vasile Dan, preşedinte de filială şi membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România: Un „puci” eşuat la U.S.R.
© Nicolae Manolescu , la Colocviul „Arca”; Vasile Dan (dreapta)
De aproape un an de zile în Uniunea Scriitorilor din România nu-i „pace sub măslini”.

Ce se întâmplă, de fapt, dle Vasile Dan? Cine cu cine se luptă în USR? Care-i miza?

VASILE DAN: Confruntările între scriitori sunt celebre şi savuroase. Ideilor puse în joc li se adaugă întotdeauna pigmentul, plasticitatea expresiei, subtilitatea trimiterilor mai mult sau mai puţin otrăvite, portretul enorm, caricatura. Cine nu-şi aminteşte de conflictul dintre doi coloşi literari, Ion Barbu şi Tudor Arghezi? Cei din „Poezia leneşă”? (Primul, Ion Barbu, despre al doilea, Tudor Arghezi: „Poet fără mesagiu, respins de Idee; ca altădată, de macerările vieţii schimniceşti”). Numai că acum nu-i vorba nici de idei, nici de principii, nici de caractere tari. Dimpotrivă, suntem în plin Caragiale, în comedia bufă, în nuvela „Boborul”, în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”. E vorba despre un Dan Mircea Cipariu în rolul strălucit al lui Candiano Popescu din „Republica de la Ploieşti”. E o luptă comică între 22 de membri ai USR (păcat, vreo trei-patru chiar au valoare literară pe care însă şi-o compromit cu graţie prin actul lor inconştient contra celorlalţi) şi restul, adică 2.600 de membri USR. E o luptă pentru acapararea puterii – deloc literare – în interiorul Uniunii. În primul rând se vrea capul preşedintelui USR, dl. Nicolae Manolescu, autorul „Istoriei critice” şi „Istoriei literaturii române pe înţelesul celor care citesc”, adevărate Biblii ale literaturii noastre de astăzi şi în care au intrat foarte puţini scriitori în viaţă. De exemplu de la Arad, unul singur. Cum să nu te superi? Cum să nu-l conteşti pe Nicolae Manolescu?

Deci de aici a pornit totul? De la frustrări literare?

VASILE DAN: Chiar înainte. Sub un alt chip, „mai îndreptăţit”. A pornit de la acordarea marelui premiu anual Mihai Eminescu, de 15 ianuarie, de către Primăria din Botoşani, în 2015, lui Gabriel Chifu. Care e şi vicepreşedinte al USR şi director executiv al săptămânalului „România literară”. Cei care au pierdut premiul – nu toţi! – cei care nu au fost selectaţi de criticii literari nici pe lista lungă (21 de nume), nici pe cea scurtă (7) au făcut din asta un „casus belli” literar. L-au acuzat pe preşedintele juriului, Nicolae Manolescu, de subiectivism. Din juriu au mai făcut parte criticii literari Al. Cistelecan, Ion Pop, Mircea Martin, Cornel Ungureanu şi Ioan Holban. Nici unul nu s-a dezis de decizia luată prin vot secret. Conflictul s-a rostogolit în presă, inclusiv în cea cotidiană, dar mai ales pe reţelele de comunicare, pe „face book”, culminând în 19 martie cu o adunare generală ad-hoc convocată de insurgenţi la Bucureşti. Au participat 22 de scriitori. Exclusiv din Bucureşti. Toţi s-au ales într-o nouă conducere a USR – nou preşedinte, vicepreşedinţi, consiliu, comitete şi comiţii. Luni, 21 martie, la trei zile după, s-a întrunit Consiliul USR, cel statutar, care i-a exclus, cu vot în unanimitate, pe toţi „insurgenţii”.

S-a terminat? Au depus armele nemulţumiţii?

VASILE DAN: Aş! Au rămas vreo 12 procese civile şi penale îndreptate împotriva conducerii statutare a USR. În special, fireşte, împotriva dlui Nicolae Manolescu. Nervi, bani, şi aşa puţini, ai uniunii (care nu-i instituţie bugetară!), avocaţi, pierdere de vreme. Dar mai ales multă angoasă şi nelinişte în sufletele celor peste o mie de scriitori pensionari care beneficiază, potrivit legii, de un supliment la pensii de 50 la sută. La fel ca artiştii plastici din UAP, actorii, regizorii, scenariştii din UNITER, compozitorii din Uniunea Compozitorilor, membrii Academiei Române. Toate acestea, structuri de artă de interes public, cu rădăcini culturale istorice şi naţionale.

Vă mulţumim!

Scriitorii arădeni, încotro?

L-am întrebat pe poetul Vasile Dan cum se postează, în acest conflict, scriitorii arădeni, membri ai filialei. Iată răspunsul: „Unii dintre membrii USR au avut suficient talent literar ca să intre în Uniune. Mă tem însă că nu şi pentru a rămâne în ea. Inclusiv două-trei nume de la Arad. USR le-a dat carnet, nu şi talent de cursă lungă, aşa cum şi-au făcut socoteala unii. Condiţia de scriitor trebuie mereu câştigată cu fiecare cuvânt scris. Şi gest simbolic. Cu fiecare carte publicată ”.

„E o luptă comică între 22 de membri ai USR şi restul, adică 2.600 de membri USR”



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase