„Lă-că-tuş, Lă-că-tuş !”

Ecoul scandării preferate a suporterilor utişti în prima parte a campionatului ne-a rămas în memorie. „Lă-că-tuş, Lă-că-tuş !” s-a auzit din mii de piepturi şi-n această primăvară, după remizele cu Steaua şi Dinamo.

Contribuţia „Fiarei” la parcursul peste aşteptări al echipei din toamnă este
de necontestat. De aici şi iubirea suporterilor.

Nota discordantă a unor fani, de la finalul partidei de la Bistriţa, o putem
încadra în categoria excepţie, care întăreşte regula. Mi-e foarte greu să-mi
închipui, chiar şi-n situaţia nedorită a accentuării crizei din jocul „Bătrânei
Doamne”, un stadion plin fluturând batiste albe ori fluierându-l pe Lăcătuş.

Tocmai pe cel care ne-a făcut să visăm frumos, să nu ne mai „prostituăm” în
faţa echipelor mari ale Capitalei şi să abandonăm naveta dintre A şi B, cu care
eram obişnuiţi după fiecare promovare pe prima scenă a fotbalului românesc.
Iată de ce încă îmi răsună în timpane: „Lă-că-tuş, Lă-că-tuş !”

Daniel Scridon



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !