La catafalcul viselor noastre

Cineva mă întreba, ieri, dacă am vreo speranţă pentru 2011. Sau, şi mai bine, pentru a respecta sensul întrebării, dacă ne putem aştepta la ceva bun de la anul care vine.

Prin structura mea, sunt un optimist, dar n-am vrut să-l amăgesc pe om – i-am spus că nu mă aştept la nimic bun. Am greşit? Am devenit cumva fatalist, în ce priveşte viitorul nostru comun?

Nu, e vorba doar de faptul că toate cele pe care le-am trăit, împreună cu toţi românii, au îmbrăcat haina decepţiilor. Toate aşteptările, toate speranţele noastre de mai bine au sfârşit prin a fi dovedite ca iluzii. Mai întâi a fost 1989. Îşi imagina cineva că devenirea noastră, ca popor, va curge înspre atâta dezamăgire încât cei mai mulţi vor regreta „epoca de aur”? Nici vorbă. Personal, aşteptam un „booom”, o explozie a energiilor care stătuseră zăgăzuite atâtea decenii. Proba unei asemenea posibilităţi o aveam: erau cele două decenii interbelice, în care România a progresat mai mult decât o făcuse într-un veac. Un miracol se întâmplase atunci, în toate planurile; de ce nu s-ar fi putut repeta? – gândeam atunci, plin de speranţă.

 Nu vă spun ce a urmat, pentru că am trăit fiecare dintre noi aceşti ultimi 20 de ani. Şi încă nu-mi pierdusem speranţa. M-am agăţat, şi sunt convins că n-am fost singurul, de şansa epocală de a intra în NATO şi, mai apoi, de a adera la Uniunea Europeană. Doamne, ce mult am aşteptat aceste momente! Ce bucuroşi am fost toţi cei care am întâmpinat 1 ianuarie 2007 în faţa Primăriei! Îmi spuneam plin de încredere: „Ei, de acum, gata! Se vor schimba toate, altul va cursul istoriei noastre”. Pe ce mă bazam?, ca să-l parafrazez pe Marin Preda. Am curajul să mărturisesc că nu atât pe noi înşine, ca în ’89. Mizam pe experienţa acumulată de comunitatea în care am pătruns. Pe faptul că ne vor trage în sus. Şi, de ce să n-o spun, pe sumele imense de bani, de euro, care ni se puneau la dispoziţie.

Iar nu trebuie să vă spun ce a urmat. Speranţele noastre sunt făcute ţăndări. Nu am ştiut să valorificăm oportunitatea istorică ce ni se ivise. Nu am ştiut să folosim miliardele de euro alocate. În loc să creştem, ne-am cocoşat şi ne-am urâţit, de se uită Europa la noi cu scârbă. O ţară de corupţi şi de trăitori în dispreţul legii. Asta suntem! Şi atunci, de ce aş crede că 2011 va fi altfel, că noi vom fi altfel?

T.M

Taguri: , ,


0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !