Lacrimi spre cer

Nu cred că există un iubitor al fotbalului din oraşul nostru care să nu fi auzit măcar o dată de Mircea Cernatari. Omul care de peste trei decenii slujeşte cu devotament echipa din Aradul Nou. Fie că s-a numit, ieri, Motorul, sau, astăzi, CSU Vasile Goldiş.

Nea’ Mircea a fost mereu omul bun la toate, având atribuţiuni pe linie sportivă, administrativă ori organizatorică.

Nemilosul destin l-a despărţit de lumina ochilor, nepotul său drag, Adrian. Din acea zi blestemată, nea’ Mircea nu mai are linişte. Plânge neîncetat. Îşi împarte viaţa între teren şi cimitir. Înalţă rugăciuni ca justiţia pământească să-i pedepsească pe cei vinovaţi de moartea lui Adrian. Convins, că de cea divină nimeni nu poate scăpa. Nu se desparte nici o clipă de fotografia nepotului. Este ultima icoană a sufletului său, răvăşit de durere. Rememorează ultimele momente petrecute împreună, înecându-se în lacrimi. De dor şi neputinţă. Că nu poate da timpul înapoi, să-l mai strângă în braţe pe Adrian …

D.S.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !