Legea minciunii, minciunea legii

Legea nescrisă a minciunilor în campania electorală a funcţionat şi funcţionează în toată lumea.

Electoratul ştie că de multe dintre promisiunile electorale se va alege praful după alegeri, dar votează în virtutea speranţei că măcar o parte din acestea se va transforma în fapte. Dacă faci acest lucru, îţi va fi uşor să explici că situaţia reală te-a obligat să alegi câteva priorităţi, pentru rezolvarea lor fiind obligat să renunţi, pe moment, la unele obiective. La noi, însă, s-a ajuns la promisiuni lipsite de orice urmă de bun simţ. Minciunile s-au rostogolit ca un tsunami peste capetele oamenilor, iar scadenţa nu va întârzia să vină.

Toate guvernele de până acum au făcut în campanii promisiuni mincinoase, de care au uitat imediat după instalarea la putere, însă orice promisiune neonorată poate fi sancţionată la alegeri. Electoratul te poate doborî pentru că ai minţit într-o anumită privinţă, însă se ghidează, mai degrabă, după procentajul de minciună dintr-un pachet de promisiuni. Cu cât ai minţit mai puţin decât adversarul, cu atât mai multe şanse ai să te menţii la putere. La ora actuală, însă, se petrece un fenomen mult mai grav, care poate duce spre dezintegrarea structurală a statului, spre colapsul întregii societăţi, poate nu chiar pe termen scurt sau mediu, dar cu certitudine pe termen lung.

Este vorba despre adoptarea unor legi care nu vor putea fi niciodată aplicate, însă a căror nerespectare poate transforma ţara în însăşi definiţia haosului. Actualul guvern negociază cu mai toate sectoarele de activitate, urmând să scoată pe bandă rulantă legi şi hotărâri de guvern, menite să stingă pojarul răzmerinţelor şi să îi mintă încă odată pe alegători. Iată, vor spune, am făcut legi care garantează că vă vom da ce am promis, dar trebuie să aveţi încredere în noi şi să ne votaţi încă odată. Fie că românul va vota, fie că nu, imensul rău a fost făcut, cutia Pandorei a fost deschisă, orice guvern care va veni de acum încolo ştiind că poate elabora legi pe care nimeni nu îl va obliga să le şi respecte. Or, un stat în care nici măcar guvernul nu respectă legile, în care justiţia vrea să se transforme în legiuitor în folosul propriu, în loc să aplice legile, cu greu mai poate fi numit stat de drept, iar ostracizarea nu va fi departe…

 S.T.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !