Mama, tata şi… 12 copii!

166Comentarii
Mama, tata şi… 12 copii!
LIVADA – În pragul Sfintelor Sărbători de iarnă, ziarul nostru vă propune să vă dovediţi generozitatea luând parte la campania „Ajută împreună cu Jurnal arădean!” Vă invităm să faceţi un gest umanitar, ajutând familia Cumpătă din Livada. Sunt o familie unită care, în ciuda greutăţilor, se străduieşte să trăiască în demnitate.  

Puteţi face donaţii constând în haine, jucării sau bani. Vă aşteptăm la sediul redacţiei , situat pe str. Poetului nr. 1C, pavilion 36. Fiţi mărinimoşi! Ajutaţi împreună cu Jurnal arădean! Pentru ca cei 12 copii ai familiei Cumpătă să aibă un trai mai bun.

Rodica şi Aurel Cumpătă au, împreună, 12 copii şi sunt cea mai numeroasă familie din comuna Livada. Mezinul familiei, Abel, are patru ani, iar Andrei este cel mai mare dintre fraţi (18 ani).

Familia are două perechi de gemeni: Ştefania şi Mihaela (16 ani) şi David şi Ionatan (10 ani). Natanael are 17 ani, Cristina – 15, Daniel – 13, Iosif – 11, Claudiu – 9 şi Rebeca – 7 ani. Ar mai fi de spus că Claudiu are un handicap: suferă de Sindromul Down şi nu vorbeşte deloc. Dar fraţii săi îl iubesc şi se îngrijesc de el cum ştiu mai bine.

„O singură dată a spus «mama mea», dar în rest nu vorbeşte… Iar de doi ani şi jumătate, trebuie să-l tot ţinem de mâini. Aşa se simte el în siguranţă, altfel se sperie. Mi-e foarte greu, când ceilalţi prunci sunt la şcoală, să-mi fac lucrul cum ar trebui, pentru că Claudiu are nevoie de mine tot timpul. Dar mă ajută Dumnezeu şi-mi dă putere” – spune Rodica Cumpătă.

Cu atâţia copii, ea poate fi considerată mamă eroină. Îi iubeşte pe toţi în egală măsură şi nu-i vine să creadă cum au crescut atât de repede. „Mă tot uit la ei şi mă-ntreb: oare chiar sunt ai mei, oare când au crescut, că parcă numai ce-au fost în pătuţuri” – povesteşte mama, acum în vârstă de 45 de ani.

„Muncim ca să mâncăm”

Dacă acum se poate bizui pe copiii cei mari – care o ajută la treburile gospodăreşti şi la îngrijirea fraţilor mai mici -, Rodica Cumpătă îşi aminteşte că, în urmă cu 10-15 ani, i-a fost foarte greu.

„Soţul meu avea un salariu foarte mic şi ne descurcam tare greu. Aveam de lucru şi acasă şi trebuia să muncească el singur. Copiii erau mici şi eu trebuia să am grijă de ei. Dar soţul meu este un bărbat bun, harnic şi înţelegător. Iar Dumnezeu ne-a purtat de grijă şi ne-a ajutat să mergem înainte” – spune femeia.

Nici acum, situaţia financiară a familiei Cumpătă nu este mai… roză. Capul familiei are un loc de muncă, dar este plătit cu salariul minim pe economie, iar soţia sa primeşte o indemnizaţie de însoţitor de persoană cu handicap (pentru Claudiu) în valoare de 450 lei.

Desigur, se adaugă alocaţiile copiilor. Dar, chiar dacă le adunăm pe toate, ajungem la o sumă derizorie pentru asigurarea traiului a 14 persoane.

Însă aceşti oameni nu se plâng. „Muncim, toţi, ca robii. Ţinem o gospodărie atât cât să avem noi, familia, ce să mâncăm. Iar ca să avem, trebuie să muncim” – proclamă Rodica Cumpătă.

Dar ea e mulţumită că „pruncii-s cuminţi şi muncesc toţi, fiecare după puterile lui.” Băieţii – cu treburile bărbăteşti, iar fetele – cu cele femeieşti. Iar Rodica Cumpătă are nevoie de ajutor mai ales la bucătărie, căci aproape în fiecare zi trebuie să gătească o oală de ciorbă de 15 litri. Şi ăsta e doar „felul 1”…

Nu are o viaţă deloc uşoară, dar este împăcată. „M-am căsătorit la 26 de ani şi am realizat 12 prunci” – se mândreşte Rodica Cumpătă. Se-ntâmplă ca, uneori, să le mai încurce numele sau să uite cum îi cheamă, dar numai atunci când e stresată.

În schimb, mărturiseşte că nu mai ţine chiar atât de bine minte care sunt datele lor exacte de naştere. „Dar copiii sunt destul de mari încât să ştie, fiecare pentru el, în ce zi, lună şi an s-au născut” – zice mama.

Dorinţe…

Copiii sunt ataşaţi unul de celălalt şi nu şi-ar putea închipui viaţa într-o altfel de familie, una mai puţin numeroasă. Sunt mulţi, dar se-nţeleg unii cu alţii, se ajută şi respectă, toţi, aceleaşi reguli. „Vreau să-i învăţ să fie curat, bine şi frumos în casă” – explică Rodica Cumpătă.

Cu excepţia lui Abel – care merge la grădiniţă –, toţi ceilalţi copii sunt la şcoală. Dintre ei, Mihaela este cea căreia îi place cel mai mult să înveţe. Ea este elevă în clasa a zecea la „Francisc Neumann” şi îşi doreşte să ajungă vânzătoare.

Andrei şi Natanael şi-au propus, amândoi, să obţină carnetul de conducere şi visează să aibă o maşină. Şi David îşi doreşte o maşină. Nu adevărată. La vârsta lui, se mulţumeşte şi cu una de jucărie, care… dacă se gândeşte bine, poate fi şi tractor. Abel, în schimb, e hotărât: vrea o maşinuţă. Rebecăi i-ar plăcea foarte mult să aibă o păpuşă cu care să se joace, s-o-nveţe să citească şi să socotească, aşa cum învaţă şi ea la şcoală. Ştefania îşi doreşte să intre la liceu (acum e într-a zecea la şcoala profesională), iar Cristina îşi doreşte un rezultat bun la teza unică.

Părinţii celor 12 copii îşi doresc, în primul rând, sănătate. Apoi, speră ca pruncii lor să fie cuminţi şi să aibă un viitor. „Un trai mai bun, asta ne dorim” – conchide, în numele întregii familii, Rodica Cumpătă.

D.D.



166Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor