Maturizare „made in India”

9Comentarii
Maturizare „made in India”
ARAD – Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, arădeancaRoxandra Florincuţa povesteşte despre experienţa trăită timp de un an în mijlocul indienilor. |CV

Adevărul: Ai trăit un an de zile în India, graţie unei burse obţinute prin Youth Action for Peace Romania şi Field of Services and Intercultural Learning India. De ce tocmai India?

Roxandra Florincuţa: Eu aveam deja de gând să plec în India înainte de a afla de această oportunitate. Îmi doream să experimentez viaţa într-o cultură total diferită. Eram hotărâtă să studiez „sustainable development” – economia de susţinere – şi mi-am dat seama că pentru a cunoaşte foarte bine legile economiei şi, mai ales, cum se poate ajunge la o îmbunătăţire a lor şi la o colaborare globală cât mai benefică, trebuia să cunosc viaţa adevarată din ţări în curs de dezvoltare.

Adevărul: Cum ai găsit realitatea de acolo, în comparaţie cu ceea ce aflaseşi până atunci de la televizor sau din cărţi?

Roxandra Florincuţa: Foarte diferită din unele puncte de vedere. India este ţara extremităţilor. Eu am locuit în sud, unde pătura de mijloc este mult mai răspândită. În nord, discrepanţele sociale sunt extreme. Sunt şi oameni care îşi dezvoltă afaceri şi, dacă ştiu mersul economiei, pot să se ridice din punct de vedere economic şi social.

Adevărul: Ce salarii au oamenii obişnuiţi?

Roxandra Florincuţa: Salariile diferă în funcţie de profesie şi de oraşul unde lucrezi. De exemplu, la noi în organizaţie, un coordonator de proiect primeşte până la 7.000 rupii (127,3 euro). E salariul mediu. În orăşelul în care am stat eu, Kundapur, aceeaşi poziţie poate fi plătită cu 15.000 rupii (273 euro). În oraşele-capitală, un profesor are un salariu de până la 10.000 rupii (182 euro). În Kundapur, şi dacă lucrezi la o şcoala particulară, primeşti un pic mai mult.

Adevărul: Cum este femeia din India, ce trăsături o caracterizează?

Roxandra Florincuţa: Indiencele sunt femei foarte demne. Sunt, într-adevăr, supuse bărbatului… Ele sunt cele care îngrijesc casa. Femeile mai înstărite pot să aibă fundaţii pe care să le conducă sau diferite proiecte sociale. Dar am văzut şi femei din pătura de mijloc care au propria lor afacere. De regulă, sunt femei puternice, atât psihic cât şi fizic. Cele sărace muncesc foarte mult fizic. Cele mai multe femei lucrează în domeniul educaţiei.

Adevărul: Cum se îmbracă indiencele?

Roxandra Florincuţa: În ceea ce priveşte vestimentaţia, există un cod: nu poţi să porţi bluză fără mâneci; mâneca scurtă e OK, important e să fie mânecă. De asemenea, nu poţi să laşi să se vadă şoldurile. Fustele trebuie să fie mai lungi de genunche, iar decolteurile chiar nu pot fi adânci. Indiencele au două tipuri de îmbrăcăminte: „chiudida” şi „sari”. Prima este pantalon cu un sarafan peste. Cea de-a doua este rochia lor naţională – un material de şapte metri lungime care se învârte în jurul corpului. Ambele ţinute sunt foarte elegante. Cred că cel mai important motiv pentru care îşi păstrează cele două modele de îmbrăcăminte sunt temperaturile ridicate care nu le permit să poarte haine strânse pe corp.

Adevărul: Ai îmbrăcat şi tu aşa ceva? Cât e de comod?

Roxandra Florincuţa: E foarte comod! Mai ales prima ţinută. Pe cea de-a doua am purtat-o doar la evenimente speciale. Dar, dacă eşti indiancă, te obişnuieşti şi cu a doua şi… e comod. Oricum, e mult mai bine ca, atunci când e cald, să umbli în haine largi, nu strânse de corp.

Adevărul: Se gândesc indiencele cum să-şi menţină silueta?

Roxandra Florincuţa: Nu se gândesc la aşa ceva. De obicei, fetele, până se mărită, au o siluetă ca trasă prin inel. După ce se căsătoresc, cred că şi pentru că nu mai au exerciţiul fizic şi psihic de a merge la şcoală şi de a învăţa, stau mai mult să se îngrijească de casă şi se îngraşă. De obicei orezul, zahărul de trestie şi uleiul „ghee” – un fel de unt topit – sunt cele care îngraşă.

Adevărul: Se fardează femeile din India? Au voie „să se facă frumoase”?

Roxandra Florincuţa: Fardat, asta da! Şi poartă brăţări şi bijuterii… câte şi mai câte! Se aranjează mult, le place să fie feminine şi frumoase.

Adevărul: Ce te-a impresionat cel mai mult în India?

Roxandra Florincuţa: Demnitatea cu care trăiesc oamenii acolo. Dar m-a fascinat şi zâmbetul lor. Dacă, mergând pe stradă, o indiancă se întâlneşte cu o altă indiancă sau un copil vede un alt copil, îşi zâmbesc unii altora foarte mult. Îşi zâmbesc când trec unul pe lângă altul, chiar dacă nu se cunosc. E un zâmbet curat şi sincer care vine din interiorul fiecăruia.

Adevărul: În ce fel te-a schimbat experienţa pe care ai trăit-o în India?

Roxandra Florincuţa: Se spune că dacă mergi să vezi Gangele – fluviul lor sfânt -, vei rămâne marcat pe toată viaţa. Ei, eu nu am fost să văd acele locuri… Dar ceea ce pot să spun despre mine este că am avut foarte multe experienţe frumoase care mi-au îmbogăţit cunoştintele, m-au făcut să îmi schimb unele puncte de vedere sau să conştientizez cu adevărat că există mai multe puncte de vedere… Experienţa în sine, de a fi coordonator de voluntari într-o ţară străină, cu o altă cultură, cred că e ceea ce a contribuit cel mai mult nu la o schimbare, ci la o dezvoltare a mea. Poate şi pentru că am fost acolo la 22 de ani, vârstă la care acumulezi multe cunoştinte „de viaţă”. Într-adevăr, India m-a maturizat.

Adevărul: Ai stat acolo un an. Nu ţi-a fost dor de casă?

Roxandra Florincuţa: Nu pot să zic că dorul de casă a apucat să fie atât de intens… Cred că entuziasmul din ultima lună e cel mai legat de casă…

Adevărul: Nu ai avut momente când ţi-a fost greu, când ai simţit că nu mai poţi?

Roxandra Florincuţa: Ba da. Au fost momente grele, în care îmi doream foarte mult să fiu puternică pentru că nicicând nu s-a pus problema să renunţ. Îmi plăcea foarte mult munca mea. Mi-a fost foarte greu să respect „timpul indian”, să am răbdare, să o iau încet… Apoi, erau culturile diferite… Dar am avut multe de învăţat din toate aceste greutăţi.

Adevărul: Care e cea mai frumoasă amintire cu care te-ai întors din India?

Roxandra Florincuţa: Familia care a avut grijă de mine, mai ales sufleteşte. M-au luat cu ei de sărbători, am petrecut împreună o mare parte a timpului meu liber… E ca şi a doua familie a mea.

 

CARTE DE VIZITĂ

Roxandra Florincuţa

S-a născut la Arad, la 10 decembrie 1984. În 2003, a absolvit Liceul „Elena Ghiba-Birta” din Arad, secţia chimie-biologie/engleză intensiv. În acest an, a absolvit Facultatea de Studii Europene (Secţia Managementul instituţiilor europene) a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A participat la numeroase work-shop-uri şi seminarii şi are experienţă în activitatea de voluntariat. În perioada septembrie 2006-septembrie 2007 a fost coordonator programe în cadrul Field of Services and Intercultural Learning India – ONG care acţionează ca şi structură suport pentru alte organizaţii de tineret şi sociale. Actualmente este director programe în cadrul Youth Action for Peace Romania.

D.D.

 

 



9Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor