Nisipul din clepsidră: Este arta o marfă?

1Comentariu
Nisipul din clepsidră: Este arta o marfă?
ARAD – Exact în ziua în care era invitat la Arad de către Teatrul Clasic „Ioan Slavici” la „Dialogurile…” instituţiei cu mari personalităţi ale lumii româneşti de astăzi pe tema reală, la zi, „Cultura şi afacerile”, dl. Dinu Patriciu a renunţat la a mai finanţa „România literară”, cel mai vechi şi prestigios hebdomadar al presei noastre literare.

Ştirea a apărut însă abia a doua zi, după conferinţa dlui Dinu Patriciu de la Arad. Totuşi, parcă am avut o premoniţie. Deşi nu răspunsese decât la prima parte din ofertă – „afacerile” (structurile corporative ale acestora, plastic definite de magnat: „turmă”, „haită”, „stol”, „caracatiţă”, ultima, cea mai performantă, spre care tinde şi invitatul), l-am rugat să nu plece încă de pe scena mare a teatrului înainte de a răspunde la întrebarea pentru care, cel puţin eu, venisem la întâlnire: „este arta o marfă?”

Răspunsul magnatului a fost unul neezitant: arta este o marfă. Exemplele date: bestsellerurile americane, filmele de la Hollywood, pictori-personaje excentrice, tip Salvador Dali, ediţiile de lux ale unor clasici. Surprinzător apoi şi-a nuanţat punctul de vedere: se vând, domnule, sigur că se vând. Dar de citit? De citit, dacă le citesc 10-15 % dintre cumpărători. Cu coperte de lux cred că s-ar vinde şi Kafka. S-ar şi citi? Îl întreb, în timp ce întâlnirea se încheia în aplauzele sălii. S-ar citi, îmi răspunde, dar îndoiala îi scapă în glas.

Adevărul e că între succes („piaţă”, „box office”) şi valoare în artă nu există mai niciodată legătură. Când ele coincid se petrece şi fenomenul de vulgarizare, de ştergere a nuanţelor, a polifoniei operei, de snobism, de, mai ales azi, manelizare.

Dimpotrivă, valoarea artei respinge calitatea frivolă de marfă chiar prin paradoxul consumului. Marfa se consumă integral ori ce rămâne din ea se aruncă. Uneori se cumpără şi se aruncă. Consumul fiind amânat sine die. Arta, dimpotrivă, pe măsură ce „se consumă” sporeşte. Pe măsură ce se învecheşte creşte semantic, în frumuseţe. Aproape toată arta plastică a lumii stă ca exemplu – nu doar impresioniştii. Aproape toţi poeţii lumii, cei mai tragici, neînţeleşi în timpul vieţii sunt vânduţi în tiraje de masă postmortem. La fel prozatorii. Sculptorul Constantin Brâncuşi a avut un proces celebru cu SUA tocmai pe tema vămuirii la intrarea în State a sculpturilor sale care erau tratate de vameşi exclusiv ca marfă.

Că afacerile pot fi o artă (incluzând idee, instinct, vocaţia înnăscută a oportunităţii şi riscului), poate. Invers însă? Ar fi prea frumos spre a fi şi adevărat.

 

Vasile Dan



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor