O carte tulburătoare

2Comentarii
O carte tulburătoare
O carte tulburătoare
ARAD – Paul Everac – „Ce rămâne dintr-un întreg” – lamentaţii apostazice- Editura Semne, Bucureşti, 2007.

Intrat în conştiinţa publică, ca unul din marii dramaturgi români, ale cărui piese de teatru se jucau cu sălile pline, Paul Everac a încântat generaţii de spectatori prin inteligenţa dialogului şi vitalitatea mesajului său formator de caractere. Ca personalitate de elită a culturii române, Paul Everac a fost distins de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad cu înaltul titlu de Doctor Honoris Causa.

Recent, la Biblioteca Judeţeană „AD Xenopol” din Arad, un public select a beneficiat de prezenţa marelui scriitor, Paul Everac, cu prilejul lansării cărţii sale de poeme Ce mai rămâne dintr-un întreg. Este un titlu ce parcă prevesteşte sfârşitul inerent al călătoriei pământene, căreia întreg îi mai rămâne pentru posteritate doar actul creaţiei prin Cuvântul scris.

Făcând loc unei decepţii existenţiale, chiar din primul poem al cărţii (Praf stelar), autorul va mărturisi că „Tot ce voi fi ticluit şi meşterit/ se va destrăma în infinit/ Tot ce mi s-a părut preţios şi rar/se va face praf, nici măcar stelar…”, văzând că la orizont „s-a ivit Domnul Gâde!”

Copleşit că, „a petrecut peste 80 de ani pe această joasă plaje/recepţionând mii de milioane de mesaje…”, autorul va spune în final: „Doamne, ce decepţie: Nu prea mai e nimeni pe recepţie!” (nimeni pe recepţie).

Poetul filozofează pe tema vieţii, asemănând-o cu ultima transhumanţă a turmelor de oi, punându-şi întrebări retorice: „Atât vreau să ştiu: După ce criterii fii voi cântărit/ După lână?după corn? după seu?după behăit?/ După felul cum am fost sau n-am fost luat în seamă?/ Ori cât de bine sunt pentru o pastramă? (Ultima transhumanţă).

Dezamăgirea atinge apogeul la gândul dispariţiei părinţilor a căror personalitate de elită „se rezuma la nişte biete putrefacte oase”. ( O ciozvârtă). În aceeaşi notă, poetul se va întreba: „Omule extraordinar dotat/ pentru cine zici că te-ai sacrificat?” (Despre mântuire prin reprezentare).

În „Anexă”, poetul îşi revarsă, în numele celor oropsiţi ai soartei, tot oprobiul faţă de puternicii zilei care cred doar în bogăţii şi viaţă uşoară.

Cartea de poeme semnată de Paul Everac pare a fi o fereastră deschisă spre neant. Dar, teama poetului de a fi uitat se transformă în sufletul cititorului în sentimente de preţuire a valorii umane, a nevoii de respect a virtuţilor Binelui, pentru a nu cădea în dezastru moral.

Ceea ce rămâne dintr-un întreg, este chiar opera Creatorului.

Citat: „Cât am fost în plin avânt şi forţă/ am purtat o straşnică de torţă/ ştiind că într-un loc stă cineva/ foarte pregătit să mi-o preia”  (Pauşl Everac)

V.F.



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor