Zilnic, oameni din toată ţara ajung la spital din cauză că au fost muşcaţi de maidanezi. Probabil, sute de mii de câini vagabondează peste tot în ţară – Aradul nu face excepţie! – şi nu suntem capabili să rezolvăm această problemă serioasă, care pune în pericol viaţa copiilor şi a celor vârstnici, deopotrivă. Cetăţenii unor ţări sunt sfătuiţi de guvernele lor ca, dacă vizitează România, să fie atenţi şi să se ferească de câinii vagabonzi. Ruşinos, nu?
Ce e de făcut? Unii ar opta pentru eutanasierea maidanezilor. Ar fi soluţia cea mai uşoară, cea mai puţin costisitoare şi cea mai eficientă. Numai că eutanasierea ar stârni proteste atât în ţară cât şi în afară, din partea unor organizaţii nonguvernamentale pentru protecţia animalelor. Să ne amintim ce scandal a ieşit când Traian Băsescu, pe atunci primar general al Capitalei, a demarat o acţiune de „curăţare” a Capitalei de câinii vagabonzi. Ne-am trezit la Bucureşti cu Brigitte Bardot, iar presa internaţională relata pe larg despre barbaria din România.
Şi atunci, care să fie soluţia? Se pare că singura soluţie pentru diminuarea acestui flagel este sterilizarea maidanezilor. Pentru aceasta, se impune elaborarea unor programe naţionale, dar mai cu seamă aplicarea lor temeinic şi continuu. Spun asta pentru că la noi orice ţine trei zile: şi o minune, dar şi o acţiune oarecare. Pornim la drum cu entuziasm şi sfârşim repede prin a abandona totul. Ştiu, pentru un program naţional continuu de sterilizare a câinilor maidanezi este nevoie de bani. Se pot găsi, dacă există interes. Mai mult, trebuie să se găsească, pentru că, iată, e vorba de viaţa noastră.
Tristan Mihuţa
