Padurea, sursa inepuizabila de oxigen

Reactualizat la:
Padurea, sursa inepuizabila de oxigen
SCRISORI DE LA CITITORI. Odată cu dezvoltarea comerţului a crescut consumul de lemn şi, ca atare, „târcoalele” date pădurii s-au înteţit. Pădurea nu mai era privită doar ca leagăn al poporului român şi scut natural al ţării.

Varietatea speciilor de arbori a trezit interesul industriilor în formare, al firmelor de construcţii de căi ferate, de clădiri şi pentru alte sute de întrebuinţări ale lemnului. Era timpul să fie întrerupte, prin măsuri legislative, tendinţele de exploatări necontrolate. Aşa, de pildă, în timpul lui Carol I, este editat la Bucureşti Codul Silvic din 1881, înlocuit în 1910 cu alt cod pentru a cărui extindere în toate ţinuturile istorice a fost votată Legea din 1923 publicată în MO nr.59 din acelaşi an. Reglementări silvice importante sunt prevăzute în legi şi decrete promulgat de regele Carol Al II-lea privind: ameliorarea terenurilor degradate (1930), protecţia monumentelor naturii (1930), controlul circulaţiei materialului lemnos (1938) ş.a. Este de menţionat că în anul 1938, considerat „de vârf” al economiei capitaliste dintre cele două războaie mondiale, volumul de lemn exploatat a fost de numai 15 milioane de metri cubi; azi se tinde spre 20 de milioane, prin aplicarea unor procedee considerate „perfecte” pentru determinarea creşterii anuale a pădurilor, respectiv a posibilităţii (mc). În vreme de război, I. Antonescu – conducătorul statului – a fost preocupat de respectarea regimului silvic şi de protecţia faunei (vânatului) din pădure, aşa cum rezultă din Legea nr.463/1941.

Lucrări mari de amenajarea pădurilor în scopul determinării posibilităţii acestora – exprimată în metri cubi lemn ce se poate exploata anual – au fost realizate doar în nouă ani (1948-1956), cu fonduri băneşti aprobate de Ghorghe Gheorghiu Dej, cuprinzând jumătate din fondul forstier al ţării, cealaltă parte fiind amenajată până la anul 1948. De mare importanţă sunt considerate criteriile de zonare a pădurilor, stabilite prin HCM 114/1954 – criterii valabile şi azi pentru identificarea pădurilor de protecţie. În ceea ce priveşte atitudinea lui Nicolae Ceauşescu referitoare la conservarea pădurilor, se poate afirma că la iniţiativa acestuia a fost limitată pentru prima dată suprafaţa de pădure pe care se pot aplica tăieri rase (3 ha). A protejat fauna din pădure, el însuşi participând numai în zone cu excedent de vânat, la vânătoare.

Privind în urmă spre legile şi măsurile succint prezentate până la anul 1989, ar mai rămâne de discutat pe scurt despre Codul Silvic din 2008. Fără îndoială că prin prevederile referitoare la înăsprirea pedepselor pentru furturi de lemn, cât şi pentru contituirea fondului bănesc de conservare a pădurilor, acest cod reprezintă un pas înainte, însă sunt confuze articolele cu referire la defrişarea pădurilor şi la interesul naţional.

Paradoxal este şi faptul că tocmai când se discuta cel mai mult despre proprietate privată, în concret odată cu aplicarea Legii 247/2005 s-au constatat abuzuri şi defrişări greu de imaginat. Legea fără dezbatere parlamentară este considerată a fi cauza haosului în chestiunea retrocedărilor şi a consecinţelor actuale. Nu s-a avut în vedere faptul că pădurea este cel mai importante absorbant de dioxid de carbon, fiind în acelaşi timp sursă inepuizabilă de oxigen eliberat în atmosferă prin reacţiile chimice din procesul de fotosinteză, deci o „uzină” vie.

Efectele defrişărilor de păduri sunt catastrofale deoarece căile ferate şi şoselele din zonele de coline şi de munte sunt periclitate la alunecări de teren, lacurile de acumulare vor fi colmatate iar stabilitatea şi siguranţa unor aşezări devin incerte. Pentru aceste motive şi cele arătate anterior, pădurile, indiferent de forma de proprietate, sunt de interes naţional, existând modalitatea de exploatare a acestora în baza aranjamentelor silvice, aşa cum se procedează în toate ţările europene. În condiţiile de aplicare a legii amintite, au fost posibile cazuri, în unele zone, de amplasare intenţionat greşită (?) a parchetelor de exploatare încât în păduri de molid şi de fag să vedem arbori doborâţi de vânt, iar în diferite arborete de molid să fie decojite parţial tulpinile arborilor pentru a se produce uscarea forţată a acestora. Neglijând lucrările de igienă silvică în parcele de unde s-a scos materialul valoros se forţează înmulţirea gândacilor de scoarţă care vor ataca pădurile de răşinoase din vecinătate.

ING. POPOVICI TRAIAN

ARAD

Taguri: , , , ,


0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !