Este o sinteză relevantă a resemnării, a lipsei de atitudine întru apărarea drepturilor cetăţeneşti, publice, democratice.
După atâtea măsuri care ne-au sărăcit, după doi ani de guvernare axată pe corupţie, acum ni se mai pregăteşte ceva şi am impresia că poporul nu ştie şi nici nu e interesat să afle. E vorba de noul Cod al Muncii, cu care Emil Boc vrea ca Guvernul să-şi asume răspunderea în Parlament. Este un Cod al Muncii pe care nu-l doresc nici sindicatele, nici patronatele – pe model american şi împotriva legislaţiei, în domeniu, din Uniunea Europeană. E doar pe placul companiilor multinaţionale, al lui Traian Băsescu şi al Guvernului.
Prin noul Cod al Muncii, puterea portocalie mai dă o lovitură, acestui popor. Practic, ne transformă pe toţi în sclavi. Noul Cod va permite creşterea programului zilnic de lucru la mai mult de opt ore, la 10 ore, la 12 ore, după cum vrea angajatorul. Tot angajatorul poate impune majorarea săptămânii de lucru, la şase zile, în condiţiile în care plata pentru munca suplimentară nu se face – salariul rămânând acelaşi. Nu mai vorbim de faptul că patronul se poate dispensa de tine ca de un obicet, oricând are chef.
Adrian Năstase sintetizează foarte bine consecinţele Codul Muncii propus de Guvern, atunci când spune că el, Codul, încalcă grav dreptul la muncă, la salarizare corespunzătoare şi dreptul la timpul de odihnă zilnică şi la repaus săptămânal, cu consecinţe grave asupra veniturilor obţinute, a stării de sănătate a salariaţilor şi asupra gradului de ocupare a forţei de muncă. În alte ţări, lumea ar fi ieşit în stradă, ar fi fost greve generale, manifestaţii. La noi, nimic! Românul nu ştie să-şi apere drepturile câştigate sau, poate, îi este lene să lupte pentru el însuşi, pentru viaţa sa. De aceea suntem doar plastilină, în mâna unei puteri care face cu noi şi din noi ce vrea.
T.M.
