Principesa, la Săvârşin

2Comentarii
Principesa, la Săvârşin
Principesa, la Săvârşin
ARAD – În exclusivitate pentru ziarul nostru, Alteţa Sa, principele Radu, scrie despre Castelul din Săvârşin.

De câte ori petrec câteva zile la castelul de la Săvârşin, ma uit cu uimire la hotărârea cu care Principesa Margareta vrea să refacă, pas cu pas, memoria Reginei-mame Elena. Regina, care a marcat definitiv viaţa şi destinul a doi oameni, fiul ei Mihai şi prima ei nepoată, Margareta, a construit aici, în numai câţiva ani, un model de regalitate, de comunitate, de armonie şi frumos, de respiraţie europeană, în timpul unuia din cele mai detestabile decenii europene ale secolului trecut, anii 40. Femeia aceasta înaltă şi fragilă, de un rafinament absolut, intolerantă la urât şi la nedrept, cea care îi cerea mareşalului Antonescu să nu ucidă evrei, cea care se uita cu indiferenţă politicoasă la Hitler şi care a suportat o viaţă întreagă lipsa de cavalerism şi de cuvânt a fostului ei soţ, cea care a refuzat propuneri care i-ar fi schimbat viaţa doar pentru a nu afecta viitorul fiului ei surghiunit, femeia aceasta de sânge regal şi imperial, cum va fi reuşit ea să creeze Săvârşinul, ca model european cu parfum străvechi, în asemenea contrast cu momentul românesc de atunci, confiscat de sovietici?

Poate că acesta este motivul pentru care Principesa Margareta doreşte, cu atâta ardoare, să redea frumuseţea sobră şi caldă a căminului regal şi a parcului de douăzeci de hectare: nevoia lăuntrică de a reface un model, un legământ, un pariu cu istoria europeană a secolului trecut, care nu prea flatează continentul. Principesa Margareta, absolventă de ştiinţe politice şi relaţii internaţionale la faimoasa universitate din Edinburg, are un puternic reflex, caracteristic generaţiei ei, de împotrivire la nedrept, la ipocrizie, la aventurierii politici, la crimele sistemelor totalitare şi la „demagogia latrans”, cum spunea, din câte imi aduc aminte, Ibrăileanu.

După o aşteptare de şase ani, în care am încercat toate sentimentele, de la deznădejde la speranţă şi de la umilinţă la privirea cu umor a situaţiilor de necrezut, castelul golit de 40 de ani de laşitate, furt şi indiferenţă vindicativă îşi reface, puţin câte puţin, profilul, începând să dea semne de frumuseţe, de armonie, de autenticitate şi de catifelarea aceea protectoare şi feminină, de nespusă graţie a Reginei-mamă Elena.

Castelul va intra în reparaţii, parcul va fi refăcut cu specialişti români şi britanici, iar comunitatea va beneficia de proiecte sociale, culturale şi educative, prin intermediul Asociaţiei de Dezvoltare Durabilă, creată tot de Principesă, cu câţiva ani în urmă. Primarul Ioan Vodicean, soţia sa, ca şi angajaţii castelului Sebastian, Elena, Viorica mică şi Viorica mare, Iosif, Adam, Nelu şi ceilalţi care au rămas fideli castelului de azi, vor dovedi curând că România rurală nu este un subiect de dispreţuit, de la înălţimea cinismului civic al inteligenţei europene.

Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor