Resemnarea ca stare maladivă

Românii sunt aidoma mămăligii – moi, inconsistenţi în atitudini sociale, incapabili să-şi manifeste nemulţumirile într-un registru grav, recurgând la gesturi radicale, dacă situaţia o impune.

Oricât ar simţi de apăsătoare cizma care-i striveşte grumazul, oricât de grave ar fi atingerile care se aduc demnităţii sale, românul suportă situaţia ca pe o fatalitate în faţa căreia nu există loc de replică. Noi nu avem cultura protestului, nu suntem capabili să ieşim în stradă în număr suficient de mare pentru a pune pe gânduri Puterea, pentru a o determina să ţină seama de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, prevăzute în Constituţie. În cei peste 20 de ani scurşi de la Revoluţie, nu am avut nicio acţiune de protest care să îngenuncheze vreun guvern.

 Nesănătoasă şi periculoasă este şi „abstinenţa” studenţimii române de la mmişcările de protest, de la confruntările sociale. Or, se ştie, studenţimea a fost şi este, mai peste tot în lume, catalizatorul transformărilor sociale, purtătoarea unor revendicări esenţiale pentru devenirea socială. Vor rămâne pentru totdeauna în prim-planul istoriei contemporane mişcările studenţeşti din 1968, care au început în Franţa, în mai, şi aveau să cuprindă întregul Occident. Studenţimea franceză s-a revoltat împotriva capitalismului nemilos şi a militat pentru o societate liberă şi deschisă, pentru feminism, sexism, ecologie socială şi politică, pentru ideea de egalitate şi stat social, pentru multiculturalism şi respingerea rasismului etc., iar aceste revendicări s-au abătut asupra Occidentului precum un tsunami.

 După luni de proteste, mişcările studenţeşti din 1968 au avut drept consecinţă schimbarea la faţă a capitalismului, iar în Franţa au dus la căderea lui Charles de Gaulle, la alegerile extraordinare din aprilie 1969. Chiar şi în aceste zile, suntem martorii unor ample mişcări de protest în Marea Britanie – unde studenţii au ocupat universităţile din Londra şi din alte mari oraşe, în semn de protest faţă de intenţia guvernului de a majora taxele şcolare. Doar la noi, studenţimea zace în indiferenţă, de parcă taxele ar fi mici iar condiţia studentului este una ideală. În felul acesta, asistăm la intrarea în arenă a altor generaţii de oameni de mămăligă, numai buni să fie umiliţi şi sfidaţi de guvernarea actuală şi de cele viitoare.

Tristan Mihuta



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !