Cred că, de aici înainte, nimic nu mai poate tuşa atât de clar incapacitatea lui Traian Băsescu de a fi preşedintele de care ţara ar avea nevoie. De ce spun asta? Pentru că acum s-a închis cercul şi a fost „finisat” rotundul unei mediocrităţii crase. După ce a eşuat în plan intern, preşedintele Băsescu a eşuat şi în plan extern. Unii vor considera că exagerez, acuzându-l pe preşedinte (şi) de „eşecul Schengen”. Nu greşesc.
De şase ani, Traian Băsescu, este, după Constituţie şi în virtutea atribuţiilor sale de preşedinte al republicii, şeful diplomaţiei româneşti. De pe această poziţie, dumnealui este părtaş atât la cele bune, cât şi la cele rele, care sunt contabilizate la capitolul „politică externă”. Lăsând deoparte acest ultim bobârnac pe care l-a încasat, ce au însemnat aceşti şase ani pentru imaginea României în lume? Cum a evoluat ţara noastră în plan extern? Sunt şase ani de involuţie, de deteriorare a imaginii, de marginalizare a României. Am constatat toţi, de multă vreme, că nicio mare personalitate a politicii occidentale nu mai vine la Bucureşti (vizita cancelarului Angela Merkel n-ar fi avut loc dacă nu i se arăta drum la Cluj, unde era invitată să i se confere titlul de „doctor honoris causa”), nimeni nu-l cheamă pe preşedintele Băsescu. Barack Obama e de doi ani preşedintele SUA, dar n-a catadicsit să se întâlnească cu Traian Băsescu, arătându-ne tuturor că „Axa Bucureşti-Londra-Washington” există doar în imaginaţia lui Băsescu, o imaginaţie tuşată de grandomania atât de caracteristică mediocrităţilor.
Fiecare dintre noi purtăm în suflet, ca pe o rană deschisă, imaginile jenante ale „discuţiei” preşedintelui nostru cu Nicolas Sarkozy, când Traian Băsescu încerca să-i prindă mâna iar francezul se ferea de parcă al nostru era ciumat. Momentul a fost unul de maximă umilinţă, nu doar pentru Băsescu, ci şi pentru un popor întreg – cel al nostru, desigur. Şi totul, pentru că Traian Băsescu are şi în exterior imaginea pe care o are. Una învăluită în culorile sumbre ale unei mediocrităţi care trebuie ignorată.
T.M.
