Chiar dacă, teoretic, circa 25 dintre cele peste 160 de partide politice înscrise cu acte în regulă în registrul TMB au filiale la Arad, în afară de cele parlamentare, celelalte au „strălucit” prin absenţă în ceea ce priveşte exprimarea în spaţiul public. Chiar şi aşa, veşnicele înjurături şi jigniri reciproce, atacuri la persoană şi alte „hârjoneli” practicate de către PSD şi PNL Arad cu greu ar putea fi considerate luptă politică. Dar, nici PSD, nici PNL nu au făcut altceva decât să urmeze „strategia” de la centru, conform căreia atacurile permanente asupra adversarului ar fi de natură să-ţi crească cota de popularitate. În fapt, o „strategie” falimentară pe plan local, pentru că electoratul este suprasaturat de certuri copilăreşti şi îi priveşte pe combatanţi cu neîncredere din ce în ce mai mare.
Moderaţia, de două feluri
Ca dovadă că nu veşnicele certuri îţi cresc popularitatea, USR Arad- chiar dacă aproape nu există în judeţ şi în ciuda percepţiei partidului la nivel naţional- este în vizibilă creştere. Aceasta, tocmai pentru că nu a practicat polemica de formă dar fără fond. Aceasta i-a adus o imagine de seriozitate, chiar dacă, aşa cum spuneam, la nivel naţional partidul este catalogat ca unul, mai degrabă, al neseriozităţii. Nici ALDE nu făcut excese, ci a dovedit moderaţie, dar aceasta nu i-a adus creşterea de care s-a bucurat USR. Explicaţia este simplă: în timp ce USR a criticat în egală măsură atât PNL, cât şi PSD, cei de la ALDE, fiind la guvernare cu PSD, nu şi-au putut permite acest lucru. De aici, efectul diferit. Desigur, a contat mult şi instabilitatea perpetuă la nivelul conducerii ALDE Arad, dar şi faptul că organizaţia nu a reuşit să câştige măcar un mandat de parlamentar. Abia acum, după instalarea lui Pistru, are reprezentare parlamentară. Lucru de care nu se bucură celălalt partid parlamentar funcţional la Arad, PMP. Care, în 2017, aproape că nu a mai dat niciun semn de viaţă, fiind mai puţin vizibil chiar şi decât UDMR.
În rest, totul e…tăcere
Dintre partidele care după revoluţie au avut o pondere importantă şi la Arad, PNŢCD şi PRM nici măcar nu mai pâlpâie, lucru explicabil prin situaţia dezastruoasă de la centru. Este şi cazul UNPR, care, deocamdată, după ratarea fuziunii cu PMP, nu mai este nici în car, nici în căruţă. Nici măcar socialiştii, altă dată atât de vocali, nu au mai arătat că există. Ca să nu mai vorbim de Partida Romilor. Sau de FDGR, care a dispărut, ca activitate, în mod cu totul inexplicabil. Iar ecologiştii…foaie verde…Cât despre partidele înfiinţate conjunctural, în afară de Alternativa de Vest (trecut, de facto, de puţin timp,la USR), care a avut intervenţii punctuale pe teme de administraţie locală, celelalte au avut ocazia de a fi pomenite doar atunci când s-a anunţat înfiinţarea lor. Vorbim aici inclusiv de partide care, justificat sau nu, emit, la nivel naţional, pretenţii. De pildă, M10, partidul Monicăi Macovei.
Ce ne aşteaptă în 2018?
Nimic nou. După „armistiţiul” de sărbători, PSD şi PNL vor continua să se înjure reciproc, să se acuze unul pe celălalt de nerespectarea „sfinţeniei” centenarului Marii Uniri. PNL va continua să acuze PSD că Guvernul său îşi bate joc de arădeni şi nu le dă bani, iar PSD va spune că liberalii sunt mincinoşi şi vor bani doar pentru chermeze şi pentru clientelă. Cum 2018 nu este an electoral, slabe speranţe ca vreunul dintre partiduleţele care acum există doar scriptic să salte spectaculos.
Mai activ ca partidele
Consilierul independent Marin Lupaş a fost mai activ, pe tot parcursul anului, decât multe partide, criticând atât puterea locală cât şi opoziţia.
Citiți principiile noastre de moderare aici!