SCRISORI DE LA CITITORI. Jos palaria! Un obicei care s-a uitat

SCRISORI DE LA CITITORI. Jos palaria! Un obicei care s-a uitat
O treabă bună, să ridici pălăria sau căciula în faţa unui om, fie că îţi e prieten, fie că are, faţă de tine, un rang mai mare în colectivitatea din care faci parte. Ce frumos era pe vremuri, când oamenii se salutau ridicând de pe cap căciula.

Nu, nu e o ploconire în faţa cuiva; e vorba de un bun–simţ, de o creştere bună în cadrul familiei. Respectul faţă de cineva te face mai înţelept, mai atent şi duci apreciere hărniciei lui. Salutul este benefic oricui; vecinul de apartament te înviorează, te face mai încrezător, există o reciprocitate care te face stăpân pe tine tot restul zilei; a fi taciturn şi să nu-ţi recunoşti vecinul dă dovadă de prea multă măreţie din partea cuiva; uneori se ajunge la distanţări ce nu îşi au rostul în legăturile noastre zilnice. Aşteptăm să fim salutaţi, fără să salutăm la rândul nostru, or respectul se primeşte cu timpul. Nu încercăm să dăm lecţii de etică, ci,să ne reamintim că, oricare ar fi situaţia în care ne aflăm,trebuie să dăm dovadă că suntem la înălţimea pretenţiilor noastre. Suntem surprinşi când vedem persoane salutându-se cu respect şi, ne întrebăm adesea, ce relaţii există între aceste persoane; până la urmă, ne dăm seama că nu poate fi altceva decât o reciprocitate de aprecieri, e vorba de o prietenie trainică ce trebuie să ne lege pe unii de ceilalţi. Există sate în care cine nu salută nu e văzut cu încredere şi rezultă o repulsie faţă de acesta.
Totul aleargă în faţa noastră; mâncăm grăbiţi pe stradă, în tramvaie sau pe tren, fără să facem semnul crucii, să ne rugăm; ţinem pălăria pe cap şi nu ne dăm seama că pâinea aceea este rodul muncii noastre pe care trebuie să îl respectăm. Se întreabă mulţi dacă e bine să descoperim când intrăm în diferite instituţii sau alte locaţii de circulaţie publică; aprecierea o face fiecare, după cum îi dictează mintea şi împrejurările.
Mult se vorbeşte despre respectul ce trebuie să îl acordăm doamnelor şi domnişoarelor. E adevărat. Prezenţa acestora faţă de bărbaţi este iminentă. Societatea ar pieri fără sexul frumos; toate s-ar duce de râpă; cine ar avea grijă de familie, cine te-ar face bucuros,cine ţi-ar da nădejde pentru toate într-un viitor frumos! Iată de ce trebuie să acordăm multă clemenţă ortacelor noastre şi la bine şi la rău. Dacă respectul reciproc nu este vizibil, se poate ajunge foarte uşor la mici violenţe în familie, care ar duce de cele mai multe ori la implicaţii serioase, ar afecta nu numai două persoane, ci întreaga familie.
GHEORGHE JULA,
BELIU



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !