Jurnal arădean: Sunteţi, din 2001, preşedinte al Fundaţiei „Pro Prietenia” Arad şi aţi avut o activitate bogată în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului. De ce aţi decis să vă implicaţi în această muncă?
Puiu Tarcea: În 1994, împreună cu soţia mea, mi-am dat seama că viaţa nu înseamnă numai să faci bani, eventual să ai un sertar de unde să îi iei şi să-ţi cumperi ce ai nevoie. Aşa că am decis să preluăm patru, maximum cinci familii pe care să le ajutăm. În perioada respectivă aveam mai multe firme. În 1995, l-am întâlnit pe Bryan Gregory, cetăţean englez care, la vremea respecitivă, era preot anglican. După această întâlnire, ideea noastră s-a dezvoltat într-atât încât în anul 2000, invitat fiind să merg în Anglia şi să prezint lucrarea şi viziunea acestei activităţi caritabile, mi-am dat seama că am de luat o hotărâre foarte importantă: ori bussines, ori activitate umanitară. Am venit acasă, am înfiinţat „Fundaţia Pro Prietenia” Arad şi am închis toate firmele.
Jurnal arădean: Nu aţi „închis” atunci şi sursa de venit?
Puiu Tarcea: Ba da. Dar văzând entuziasmul celor din Anglia, efectiv nu am putut să nu fac acest pas. Şi ţin să precizez că nu a existat nici o promisiune de ordin financiar din partea celor din Anglia.
Jurnal arădean: Şi totuşi, ajutorul lor a venit ulterior…
Puiu Tarcea: Da, prin încrederea cu care m-au învestit şi prin susţinerea financiară pe care mi-au acordat-o atât în ceea ce priveşte fundaţia, cât şi în privinţa familiei mele.
Jurnal arădean: Scopul general al Fundaţiei „Pro Prietenia” este „schimbarea mentalităţii”. Cum v-aţi gândit să realizaţi acest scop?
Puiu Tarcea: V-aş răspunde la această întrebare, dându-vă un exemplu. La noi vin foarte des tineri absolvenţi care îşi caută un loc de muncă şi încep cu următoarele două întrebări: 1.„Care este salariul?” şi 2.„Ce trebuie să fac?” Iar eu le răspund că, din punctul meu de vedere, prima întrebare ar trebui să fie „De ce vreau să lucrez la o fundaţie?”
Jurnal arădean: Ce răspunsuri aşteptaţi la această întrebare?
Puiu Tarcea: Răspunsul nu poate să meargă decât spre ceea ce eu aş numi chemare, plăcerea de a lucra în acest domeniu şi, automat, rezultatele se vor vedea în timp.
Jurnal arădean: Dar mentalitatea „celor mulţi” cum aţi putea-o schimba?
Puiu Tarcea: Mentalitatea „celor mulţi” se va putea schimba atunci când vom avea încredere în noi înşine, când vom fi dispuşi să facem sacrificii şi când priorităţile noastre nu vor începe cu bani, ci cu dorinţa de a merge pe o altă cale şi de a lăsa o urmă…
Jurnal arădean: Care sunt principalii dumneavoastră colaboratori?
Puiu Tarcea: Sunt foarte mulţi. În capul listei l-aş pune pe Bryan Gregory, care este vicepreşedinte al fundaţiei noastre şi care, în urma unui proiect desfăşurat la Arad între 17-24 august a.c., a hotărât că va înfiinţa Fundaţia „Pro Prietenia” Marea Britanie. Alţi colaboratori ai noştri sunt: Biserica Sf. Ioan din Ilkley, Castle Church Romanian Charity Stafford, Together Whe Care, Bob Tilley, alte organizaţii din Marea Britanie, Statele Unite şi Germania. De asemenea, Fundaţia Alcoa din România, Consiliul Judeţean Arad (prin Centrul Cultural Judeţean), Primăria Arad, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Serviciul de Probaţiune, Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului etc.
Jurnal arădean: Cine finanţează activitatea fundaţiei?
Puiu Tarcea: Activitatea noastră este finanţată de către diferite grupuri sau organizaţii, în mod special din Marea Britanie, dar şi prin sumele pe care le primim prin proiectele depuse către diferiţi finanţatori.
Jurnal arădean: Până unde merge ajutorul dumneavoastră, al fundaţiei, şi cât e de important ajutorul pe care cel ajutat şi-l acordă sieşi?
Puiu Tarcea: În principiu, acordăm ajutor unui caz, pe o perioadă de şase luni, în dorinţa de a ajuta acel caz să se integreze şi să stea pe picioarele lui. Dar avem cazuri şi din 1998.
CARTE DE VIZITĂ
Puiu Tarcea s-a născut în 1957, la Pâncota. A absolvit Liceul Economic din Arad (1976), după care a urmat doi ani de specializare în Relaţii Internaţionale şi doi ani de Drept Internaţional. A lucrat în comerţ (la stat şi în privat), până la înfiinţarea fundaţiei. Este căsătorit şi are un copil.
D.D.
