„Eram sub influenţa băuturilor alcoolice”, a spus el hăhăindu-se. Probabil, în aceeaşi stare a fost şi când ne anunţa că România va fi ocolită de criză, că nu vom lua bani de la FMI, că nu vor scădea pensiile şi salariile sau că, dimpotrivă, vor scădea… Sau atunci când promitea ţepe în Piaţa Victoriei ori întâlniri, tot la trei luni, cu bucureştenii, în Piaţa Universităţii.
Problemele cetăţeanului sunt lucruri cu care nu se glumeşte. Sau, şi mai grav, nu pot fi abordate în stare de euforie bahică, în cazul în care – în situaţia de faţă – gura păcătosului a grăit adevărul. Dar, preşedintele nostru nu are complexe. Zice ce vrea şi, spre nenorocul nostru, face ce vrea. Crin Antonescu opina, ieri, că Traian Băsescu ar fi trebuit să-şi dea demisia după un asemenea răspuns zeflemitor, la o chestiune foarte serioasă. Tot liderul liberalilor vorbea, cu două zile în urmă, că s-ar impune o nouă tentativă de suspendare a preşedintelui Băsescu. Un asemenea demers ar fi fatal pentru preşedintele în exerciţiu, pentru că nu văd cum l-ar mai salva „poporul” la referendum.
Din păcate, Traian Băsescu a suflat în iaurt, după sancţiunea pe care i-au aplicat-o cei 322, şi şi-a asigurat o majoritate parlamentară. O majoritate promiscuă, formată prin cumpărări şi trădări, prin lepădare de onoare şi asociere cu Satana. Pe seama acestei majorităţi parlamentare infecte îşi permite Traian Băsescu să-i sancţioneze pe pensionari ori să-şi reverse umorile şi ambiţiile în toate direcţiile, spre paguba noastră, generală. Într-o atare situaţie, s-ar impune alegeri parlamentare anticipate. S-ar impune, dar practic sunt imposibile, deoarece parlamentarii ţin orbeşte de actualul mandat, convinşi fiind că (mulţi) nu vor mai primi altul de la electorat. Aşa că, măcar până la alegerile la termen, din 2012, trebuie să îndurăm jocul periculos al preşedintelui Băsescu.
T.M.
