Cu deosebire în privinţa alegerii celor patru prim-vicepreşedinţi pe bază de listă. „Aia nu mai e listă de oameni politici aleşi. E listă de gaşcă, oricine ar fi în ea. Deci preşedintele îşi pune o găşcuţă sub el … ceea ce mi se pare o bolşevizare a partidului”, spunea Băsescu.
Ce să înţelegem de aici? Să acceptăm că Traian Băsescu n-a fost consultat de pedelişti cu privire la modificările statutului? Greu de crezut. Dar, dacă ar fi aşa, ne-am putea explica pornirea manifestă a şefului statului împotriva vechii gărzi. Şi ne-ar mai sugera că „bătrânii” tind să se distanţeze de Băsescu, să renunţe la supuşenia oarbă de până acum. Le-au ajuns cei 7-8 ani în care n-au avut dreptul la opinie, pentru că tot ce conta era voinţa şi gândul preşedintelui, fie ele bune sau rele. Că în tot acest timp s-au auzit multe mârâieli, nu e un secret, iar cel mai bine ştie acest lucru însuşi Traian Băsescu.
Vechea gardă socoteşte acum că a venit şi vremea sa. Că Traian Băsescu îi mai este de folos cel mult doi ani. Aşa că nu este dispusă să îl lase pe Băsescu să-i pună între paranteze. Respectiv, ca tinerii crescuţi de el să-i împingă brutal în „aut” tocmai pe ei, care au aşteptat ziua în care să nu mai fie supuşii lui Băsescu. Pe scurt, tensiunea creşte în PD-L. Un Videanu, un Blaga sau un Berceanu nu vor accepta niciodată ca să le dea lecţii un Cristian Preda ori un Sever Voinescu, după cum nu vor suporta prea multă vreme independenţa obraznică a Elenei Udrea.
Întrebări grele se nasc în intimitatea acestui partid. Cum se va termina această luptă? Când vom asista la revolta făţişă a „bătrânilor”? Vor reuşi ei să se scuture definitiv de lanţul în care i-a ţinut Băsescu? Îi vor pune ei pe tineri cu botul pe labe sau vor sfârşi prin a fi scoşi din competiţie? Nimeni nu ne poate spune, acum, dar confruntarea va fi pe cât de dură, pe atât de palpitantă.
Tristan Mihuta
