Ne-a mişcat gestul pensionarului Petru Tarce. Omul a venit cu sufletul deschis, punând pe masă 100 Euro şi 100 lei, bruma lui de rezerve strânsă prin „strângerea curelei”. Lacrimile din ochii lui nea Petru ţin loc de o mie de cuvinte, trădează un gest autentic, demn de respectul comunităţii. Nu la fel, putem cataloga scenariul pus la cale de preşedintele Giovanni Catanzariti. În goana după imagine, creditorul italian s-a folosit de copil, în mâna căruia a pus un plic cu 1 000 Euro, mizând pe emoţia degajată de un astfel de gest. Gest fals, care nu are nimic în comun cu autenticitatea acţiunii lui Petru Tarce.
Daniel Scridon
