Dincolo de poveştile şefului Cătălin Macovei, vezi conturile din străinătate ale unor miniştri etc., ANI n-a produs nimic. A ameninţat, din când în când, prin acelaşi Cătălin Macovei – probabil, pentru ca şefii de la putere să afle că acolo se şi lucreză -, s-a răfuit cu duşmanii aceleiaşi puteri, dar de muşcat n-a putut, pentru că are dinţi de lapte. În doi ani şi ceva, de când funcţionează, a intrat cineva la închisoare, i s-a luat cuiva ceva din avere, s-a blocat vreun cont, s-au descoperit conturi nedeclarate? Absolut nimic.
Tocmai de aceea, agitaţia aceasta din jurul ANI, după ce Curtea Constituţională a declarat câteva articole ca fiind neconstituţionale, mi se pare caraghioasă şi inutilă. Este o agitaţie pentru imagine, nimic mai mult. Ce mare lucru ne-au arătat declaraţiile de avere ale demnitarilor? Majoritatea lor sunt declaraţii mincinoase, ticluite cu măiestrie. „Băieţii deştepţi”, de la energie şi de aiurea, au învăţat repede cum să-şi mascheze averile cu probleme. Aşa ne-am trezit că soacra şi socrul sunt mai bogaţi decât autorul declaraţiei de avere. Şi că mai toţi moştenesc câte o mătuşă Tamara, după modelul lui Adrian Năstase. Cât despre conturi…
Românul e foarte inventiv şi în această privinţă. Poate crede cineva că Elena Udrea dispune doar 14000 de euro? Sau că Adriean Videanu are doar 22.418 euro? Da, faptul că Radu Berceanu şi-a declarat un cont de 807.000 de euro pare mai pe aproape de realitate. De aceea, mă îndoiesc de faptul că, dacă ar avea dumnealor, Videanu sau Udrea, nevoie urgentă de 25.000 de euro ar umbla să se împrumute. Oamenii aceştia împrumută milioane (Udrea are un credit de trei milioane de euro, pe care obligatoriu l-a garantat cu alte bunuri), nu un mizilic de câteva mii de euro. Sigur, Cătălin Macovei avea dreptate cu conturile din străinătate, dar fie n-a putut să le descopere, fie n-a avut curaj, ca să nu spun interes, să le dezvăluie. Aşa că, parafrazând, mai încet, cu ANI, pe scări.
Tristan Mihuţa
