Geoană vine la Congres de pe poziţia favoritului unei majorităţi constituite pe alte criterii decât pe cele apreciative faţă de dumnealui. Este o majoritate conjuncturală, formată din două categorii de votanţi. Unii sunt direct interesaţi să-şi menţină poziţiile fruntaşe în partid, poziţii care le aduc privilegii şi le favorizează satisfacerea unor interese personale; alţii speră să urce post factum, la nivel central ori local, ca răsplată pentru susţinerea pe care o acordă tandemului Vanghelie-Geoană.
Aceştia din urmă – susţinători de circumstanţă, care urmăresc doar răsplata pentru votul lor „orb” – constituie însă o masă electorală nesigură, care îşi poate schimba opţiunea la cel mai mic indiciu de incertitudine, la primul semn că izbânda cuplului Vanghelie-Geoană este pusă sub semnul întrebării. Or, unele indicii cu privire la şubrezirea poziţiei lui Mircea Geoană au apărut încă de zilele trecute. Mă refer la retragerea din cursă a lui Adrian Năstase, la ameninţarea lui Ion Iliescu cu retragerea din toate funcţiile, la deciza „Grupului de la Cluj” de a protesta cu neparticiparea la Congres pentru neregulile vădite în pregătirea evenimentului de azi, la intrarea în cursă a tânărului Victor Ponta şi la imediata înregimentare în tabăra sa a unor lideri şi organizaţii care păreau fidele lui Geoană etc.
Dar şi mai derutante pentru „susţinătorii în orb” ai lui Geoană sunt însăşi gesturile acestuia. Rând pe rând, Geoană a renunţat la votul pe liste, la modificarea statutului, ba chiar solicita, ieri, amânarea alegerii preşedintelui PSD, la congresul de astăzi. Devine mai mult decât evident faptul că în Mircea Geoană au încolţit mugurii spaimei. Pentru prima oară vede că pământul începe să-i fugă de sub picioare – asta, şi din pricina gafelor şi a imaginii precare ale omului său de bază, Mariean Vanghelie. Şi nu se înşală. Congresul PSD începe cu pornirea multora de-a se debarasa de Vanghelie, iar Geoană ar putea deveni o victimă colaterală. Câţi ar suferi? Puţini, extrem de puţini.
Tristan Mihuţa
