Fără Geoană, Vanghelie devine corp indezirabil, o persona non grata. Nu va mai primi responsabilităţi, nimeni nu se va mai bizui pe el. Rămâne doar o chestiune de timp, înlocuirea sa din fruntea Organizaţiei Municipiului Bucureşti, iar apoi şi din cea de vicepreşedinte al partidului.
Alegerea lui Victor Ponta pune capăt unei etape de o promiscuitate morală şi ideologică deosebit de nocivă pentru partid. Nu întâmplător, PSD a devenit un client al înfrângerilor în alegeri. Văzându-l pe Vanghelie în postură de icoană, alegătorii şi-au scuipat în sân şi apoi şi-au îndreptat privirea spre alte partide. De aceea, declanşarea procesului de igienizare era absolut necesar. Cum imperios necesară era revitalizarea – aş spune chiar „virilizarea” – partidului. În ultimii cinci ani, PSD a dat semne că îi lipseşte bărbăţia, că nu mai are bărbaţi puternici, decişi, încăpăţânaţi la conducere. Acum, cu Ponta, cu Năstase şi Mitrea în flancuri, cu Iliescu pe post de „temporizator”, atunci când elanul vârstei naşte pericolul unor gesturi imprudente, PSD îşi poate recăpăta vocea gravă pe care vrea să o audă o mare parte a populaţiei, mai cu seamă după câte nemulţumiri stârneşte guvernarea portocalie.
În contextul evoluţiei situaţiei la nivel central, şi pentru PSD Arad sunt de aşteptat schimbări structurale, fundamentale. Pentru că, tot de vreo cinci ani, PSD Arad nu mai contează pe scena politică arădeană. Partidul se află în plină disoluţie. Ieri, Adrian Năstase împrospăta memoria colegilor de partid, reamintindu-le cuvinte precum solidaritate, echipă, proiecte, împreună, rezultate. Nimic mai potrivit şi pentru social-democraţii arădeni. Asemenea PD-L, PSD Arad trebuie să-şi deschidă porţile, trebuie să se primenească. Trăim vremuri în care tinerii şi intelectualitatea redescoperă virtuţile stângii, în care guvernarea de dreapta se arată incapabilă să rezolve problemele ţării. Este o oportunitate pe care PSD n-ar trebui s-o rateze.
Tristan Mihuţa
