Din acelaşi motiv, dorinţa de captare a atenţiei electoratului, parlamentarii partidelor politice se vor feri ca de Aghiuţă să voteze împotrivă. Că măsura luată este bună sau că este păguboasă, nu mai contează.
Departe de a nu înţelege suferinţele părinţilor care şi-au văzut copiii pe patul de spital sau, şi mai rău, la morgă, din cauza folosirii acelor plante, pe care le găseau în comerţ, cred că urmările interzicerii comercializării acestora vor fi de-a dreptul catastrofale, pe toate planurile. Înainte de orice argument, trebuie pornit de la observaţia de bun simţ că, indiferent sub ce formă s-ar vinde drogurile uşoare- pentru că asta sunt, de fapt, plantele etnobotanice- potenţialii consumatori şi le vor procura. Dacă le iau din magazin, comerciantul sau producătorul vor putea fi traşi la răspundere, aşa că se vor feri să le falsifice prea mult, pe când dacă le ia de pe piaţa neagră amatorul de senzaţii habar nu va avea ce inhalează, iar riscul de a se lăsa de fumat definitiv, prin otrăvire- iertată să îmi fie expresia cinică- este infinit mai mare.
Nu în ultimul rând- tot cinic vorbind- statul pierde o grămadă de bani şi încurajează economia subterană, pentru că vânzătorii de iluzii nu vor plăti impozite sau accize. Încet-încet, aceştia vor creşte preţul, iar copiii care au devenit dependenţi vor face orice, inclusiv fapte antisociale- pe care, în mod normal, nu le-ar comite – pentru a-şi procura drogul cel de toate zilele (Celor care afirmă că respectivele plante nu dau dependenţă, le sugerez să calculeze câţi dintre fumătorii de ţigări obişnuite reuşesc să se lase, oricât de scumpe ar fi ţigările). Aşadar, să recapitulăm :încurajarea comercializării la negru, pierderea unor sume importante la buget, creşterea infracţionalităţii juvenile şi nu numai, creşterea mortalităţii prin consum. Care este câştigul ? Mai degrabă, cred, ar trebui să întreb cine câştigă ? Nu cumva cineva are deja pregătită o reţea bine pusă la punct, aşteptând doar momentul să îşi scoată produsele pe piaţă ? Cine, oare ?…
Simion Todoca
