Mai ales după anunţul, pe cât de sec, pe-atât de categoric, preşedintelui Mircea Sandu: „UTA nu mai există”. Şi după „executarea” unor echipe de tradiţie, precum Farul Constanţa, Poli Iaşi ori FC Baia Mare.
Devine tot mai limpede scenariul pus la cale de Giovanni Catanzariti, care a „sacrificat” palmaresul clubului zămislit de Baronul Neumann pentru a transforma clubul într-o afacere privată, printr-o „combinaţie” cu Fortuna Covaci, care a avut puterea de a ne scăpa de grosul datoriilor. Rămâne să vedem dacă Suporter Club UTA va accepta să intre în noua societate pe acţiuni cu sigla şi culorile, sau se va alătura grupului de contestatari ai „planului lui Gio”, care consideră inacceptabil preţul afacerii.
Indiferent de verdict, fotbalul trebuie să meargă mai departe. Nu contează cum, prin UTA cea veche sau cea nouă, numai să nu împărtăşească soarta altor grupări de tradiţie din sportul arădean.
D.S.
