Cred că nu exista noapte lăsată de la Dumnezeu în care băiatul de la Răchiţele să nu viseze că va ajunge un fel de voievod care va reteza poftele- dacă nu şi capetele- celor care nu au alt scop în viaţă decât să sugă sângele poporului, să tragă pielea de pe bieţii sărmani.
Încă din primele zile de la ocuparea fotoliului de prim-ministru, a crezut că voinţa nestrămutată de a tăia capetele hidrei este suficientă, însă pe zi ce trece începe să îşi dea seama că acestea se înmulţesc, iar hidra ajunge tot mai puternică. Este şi normal, din moment ce luptătorii pe care se bazează sunt ei înşişi capete ale monstruozităţii care este astăzi legislaţia românească, născută şi crescută timp de 20 de ani de către cei care au luptat necontenit, nu doar pentru a se îmbogăţi prin tâlhării, ci, mai ales, pentru a da acestora o acoperire legală. Maşinăria infernală a fost atât de abil construită, încât orice încercare de a-i limita capacitatea de funcţionare va fi taxată- inclusiv de tribunalele internaţionale- drept ilegalitate.
Tocmai din acest cerc vicios nu poate ieşi Boc, iar efectul care sare în ochi este impresia de bulibăşeală totală, tocmai bună pentru a-i face o imagine dezastruoasă. Când premierul revine asupra unei decizii pe care se convinge că nu o poate pune în practică, omul de rând crede că face acest lucru pentru că s-a lăsat convins de către cei vizaţi, care l-au plătit din gros, că toată lupta lui cu balaurii este doar de ochii lumii. Lucru pe care, repet, nu îl cred, nici despre Boc, nici despre câţiva- foarte puţini, ce-i drept- care chiar şi-au propus să schimbe legile strâmbe. Din păcate, acest deziderat va putea fi împlinit doar dacă cei care pot schimba legile vor şti că pe ei nu îi afectează cu nimic, pentru a fi dispuşi să coopereze. Tot din păcate, dinafară, oricum răsuceşti imaginea, tot a complicitate seamănă…
S.T.
