A trişat. A doua oară. Este vorba despre Adrian Mutu, fotbalist, pe cât de talentat, pe-atât de capricios. Comparat mereu – Doamne, Iartă-i, că n-au ştiut ce fac – cu marele Gică Hagi, ba, de unii, văzut drept mai presus de „Rege”, Mutu s-a dovedit a fi un farsor. Având la picioare o lume artificială, cel poreclit „Briliantul” n-a făcut altceva decât să păcălească fotbalul. Şi pe el, însuşi.
Goana de a reveni cât mai grabnic în centrul atenţiei îl va costa scump. Poate fi chiar sfârşitul unui fotbalist, care n-a învăţat nimic din „lecţia Chelsea”. Se vor găsi destui profitori care să-l apere, să-i cânte în strună, să plângă pe umerii nevinovăţiei sale. Adevărul este că Mutu nu are nici o scuză. Ars odată, trebuie să sufle şi-n iaurt pentru a nu se mai frige. Nimeni nu i-a băgat, cu forţa, pe gât acele tablete nenorocite. Intrat definitiv în „galeria drogaţilor”, Mutu s-a coborât singur de pe un piedestal, unde n-ar fi meritat să stea nici o clipă.
D.S.
