Suntem ţinuţi în priză, cum se spune, ca să nu mai avem timp să privim în stânga ori în dreapta. Suntem martorii unei manipulări ordinare a opiniei publice. Că e vorba de o manipulare – conjugată, putere-justiţie – se observă şi din faptul că nimeni nu se scandalizează, nimeni nu sare să cerceteze de unde se produce hemoragia de stenograme. Aşa cum nimeni nu a cercetat şi nici nu ne-a spus cine a înregistrat, taman la Parlament, discuţiile din sânul comisiei care o ancheta pe Elena Udrea.
Plasarea în presă a stenogramelor este dăunătoare, în sensul că va prejudicia urmărirea penală, favorizându-l pe învinuit. Ne aducem aminte cât spectacol s-a făcut cu înregistrările video şi audio în dosarul „ţuica şi caltaboşii”. Şi atunci, justiţia s-a făcut la televizor, şi atunci opinia publică a fost manipulată, dar probele, citeşte înregistrările, au căzut în instanţă. Este foarte posibil ca istoria să se repete şi, peste ani, să constatăm că totul se va sfârşi într-un mare „fâs”.
De ce era nevoie de tot acest spectacol televizat? Răspunsul îl poate oferi chiar şi un copil: ca atenţia populaţiei să fie abătută de la greutăţile cu care se confruntă, ca fierberea mişcărilor sindicale să treacă în plan secund. Un demers serios al procurorilor DNA ar fi dus la organizarea unui flagrant, la arestarea lui Voicu încă din decembrie trecut etc. Dar Puterea mai are un interes. Anume, acela de a valorifica „cazul Voicu, în scopul câştigării de capital de încredere, chiar în condiţiile unei guvernări absolut neperformante. Cum îl valorifică? Simplu. Prin vocile „casei”, care îi îmbie pe români să-şi închipuie ce s-ar fi întâmplat dacă ajungea Geoană preşedinte. Adică, vezi Doamne, cum ar fi dispus alde Voicu de ţară şi popor, câte fărădelegi ar fi pus la cale – de parcă acum n-am trăi în epoca fărădelegilor. Altfel spus, bucură-te, române, că a câştigat Băsescu alegerile şi că ţara e pe mâini bune, curate!
Tristan Mihuţa
