Pentru că, haideţi să fim serioşi, cine l-ar mai asculta, cine i-ar mai fi atât de docil cum este liderul PD-L. Şi, cum preşedintele Băsescu nu poate uita cât s-a străduit, fără niciun rezultat, să-l înlăture pe Tăriceanu din fruntea guvernului, nu va mai risca să-l schimbe pe Emil Boc cu vreun „încăpăţânat” pe care să nu-l poată controla. De aceea, chiar dacă nu este un premier performant, Boc rămâne pentru că îi este util.
O minune ar fi însă dacă, într-o bună zi, în Emil Boc s-ar trezi bărbatul sătul de atâta umilinţă şi slugărnicie. Ar fi ziua în care Traian Băsescu ar pierde controlul asupra partidului. Pentru că sunt mulţi în vechea gardă care simt adversitatea crescândă cu care îi priveşte Zeus. Or, cu un Boc repoziţionat, decis să fie un prim-ministru independent de voinţa, de ambiţiile preşedintelui, şi Videanu, şi Berceanu, şi Blaga ar „zburda” în voie.
Numai că minuni în ziua de astăzi nu crez a se mai face, vorba poetului. Şi apoi, este greu să te înfrunţi cu Traian Băsescu. Om politic abil, Băsescu şi-a creat „arma secretă”, numită Gabriel Oprea şi grupul său de independenţi, cu care îi poate şantaja oricând pe democrat-liberali. Iar Boc şi ai săi ştiu că nu au majoritate parlamentară fără „independenţi” şi, în consecinţă, o moţiune de cenzură poate trece oricând vrea Băsescu. Oricând, îl supără „portocaliii” lui Videanu şi Berceanu.
Fie şi numai din aceste raţiuni, Emil Boc este condamnat să fie tot docil şi să rămână premier. Un premier contestat de o populaţie care trăieşte tot mai prost, de pe care se iau şapte piei, din cauză că economia nu îşi revine şi reformele sunt inexistente. Partea şi mai dramatică pentru Emil Boc este faptul că multe, majoritatea ideilor cu care a ieşit Guvernul în faţa crizei erau ideile preşedintelui Băsescu. Toţi ştim că ceea ce spune Băsescu seara, ne „vinde” Boc, dimineaţa, ca măsuri noi, concepute de echipa guvernamentală. De aceea, din câte bobârnace încasează Boc, multe i s-ar cuveni preşedintelui-jucător, dar mereu alţii poartă vina, Zeus niciodată.
T.M.
