Dacă n-am şti cum stă fotbalul românesc şi ne-am lua doar după clasamentul FIFA, am putea spune că e un pas înainte. Şi că putem fi optimişti în vederea calificării la Euro’ 2012. Dar nu este aşa. Realitatea ne arată că fotbalul nostru se prăbuşeşte cu fiecare zi care trece. Uitaţi-vă la ce se joacă în Liga I. Nivelul competiţiei a scăzut îngrozitor. Nicio echipă nu se impune, nu arată a fi competitivă pe plan internaţional.
Dovada am avut-o în toamnă, când echipele noastre au ieşit lamentabil din Europa League, iar naţionala a încasat un 5-0 zdrobitor de la reprezentativa Serbiei. Ultimele perioade de transferuri ne-au arătat că patronii de club fie nu mai au bani, fie nu mai vor să investească. Nu cred că au fost cumpăraţi mai mult de trei jucători, restul transferurilor realizându-se fie prin împrumut, fie cu jucători liberi de contract. Luam ceea ce nici la ciprioţi nu mai corespunde.
Mai are rost să vorbim de calitatea fotbalului din Liga a 2-a? Niciodată n-au fost echipe mai slabe – mai ales în seria noastră, unde trei echipe sunt deja exclese. După cum niciodată UTA nu a fost mai slabă. E sus, poate conjunctura o va ajuta să promoveze, dar lotul nu are nici măcar valoarea pe care o aveau odinioară echipele arădene de Divizia C. După cum nu sunt bani, e bine că măcar suntem cum suntem.
Ne omoară criza? N-aş spune. De vreo zece ani, românii s-au tot rărit prin campionatele Europei. Atunci nu era criză, dar era evident că la noi nu mai apar jucători de valoare. Acum un deceniu, dacă nu mai devreme, diriguitorii fotbalului românesc ar fi trebuit să intre în alertă. Ce se întâmplă? De ce nu mai apar fotbalişti? Şi să ia măsuri. N-au făcut nimic. După cum nici statul nu face nimic pentru sport. Zilele acestea, Cristian Gaţu striga după bani, la toate federaţiile. Bani care nu se dau, pentru că sunt deturnaţi. Bunăoară, firma unui politician portocaliu a primit, numai în ultimele şase luni, 50 de milioane de euro ca să facă patinoare şi bazine – la Braşov, un patinoar a costat 11 milioane de euro!
Cu un asemenea autorităţi, cu patroni de calitate submediocră, nu trebuie să ne facem iluzii – nu vom merge mulţi ani de acum înainte la turneele finale. Vom deveni (deja suntem) ciuca bătăilor, un fel de Malta ori Luxembourg.
T.M.
