Probabil, deemocraţia şi capitalismul s-ar fi instalat mai repede. Şi, în mod cert, n-am fi avut mineriadele care au stupefiat Europa şi America. Dar cu Basarabia, cum am fi procedat?
De fapt, aici doream să ajung, stârnit de unele declaraţii ale lui Mircea Druc, pe care le-am găsit în Romanian Global News. Iată ce spune fostul premier al Republicii Moldova: „Am fost şi voi fi întotdeauna un unionist. Şi îmi pare rău că România a fost prima care a recunoscut independeţa Republicii Moldova. De fapt, SUA aveau pe atunci un plan (…) cerând independenţa Ţărilor Baltice. Acestea însă aveau menirea să spună că sunt de acord să se rupă de la URSS, doar că mai au o rudă săracă – Basarabia. Din păcate, România, deşi ştia despre acest plan, s-a grăbit şi (…) a recunoscut independenţa Republicii Moldova”.
De ce s-a „grăbit” Iliescu? De teamă să nu supere Uniunea Sovietică? Se prea poate, mai ales dacă punem acest gest de neînţeles în legătură cu o altă gafă a lui Iliescu, pe care Mircea Druc nu o poate uita. „În martie 1991, când noi îi refuzam lui Gorbaciov participarea la referendumul ce trebuia să menţină ca structură URSS-ul, Bucureştiul ratifica Tratatul de bază cu URSS-ul, bucurându-se că au luat-o înaintea Bulgariei şi a Cehoslovaciei”, spune Druc.
Rememorând evenimentele acelor ani, Ion Iliescu ne pare tot mai greu de înţeles. Situaţia internaţională ne era favorabilă şi Basarabia ar fi putut reveni „acasă”. Dacă însă analizăm mai atent mandatele prezidenţiale ale lui Iliescu vom constata că el nu a fost un vizionar. Încă din start, nu a înţeles pe ce cale a intrat ţara. Vedea România viitoare ca pe un stat cu regim comunisto-perestroikist. În plus, Iliescu a fost ezitant şi rigid. Multe dintre libertăţile care astăzi ni se par fireşti i-au fost „smulse” cu greu de Coposu, Raţiu, Câmpeanu, de alţi opozanţi din CPUN. În mod cert, cu un preşedinte mai decis şi cu vederi de dreapta alta ar fi fost, altfel ar fi arătat România, astăzi.
Tristan Mihuţa
