Preşedintele Crin Antonescu cere, nici mai mult, nici mai puţin, puteri discreţionare, prin moţiunea „Prin noi înşine, acum!” pe care a şi depus-o. Liderul PNL pretinde să fie votat la apropiatul congres împreună cu lista echipei sale. În caz că nu i se împlineşte vrerea, îi ameninţă Antonescu pe liberali, va refuza să mai candideze.
Ideea alegerii unui preşedinte împreună cu echipa sa nu este o noutate. Acelaşi lucru l-a încercat şi Mircea Geoană, de curând, la PSD, iar, cu mult înaintea lui Geoană, „sistemul listei” a fost folosit în PD, de Petre Roman şi, mai apoi, de Traian Băsescu. De ce i se pare lui Antonescu potrivit votul pe listă? Nu este un secret. Dumnealui vrea să-şi consolideze puterea în partid şi să se înconjoare cu oameni obedienţi, care să-l susţină necondiţionat. Pentru că doar aşa, prin supoşenia generală a membrilor de partid şi prin puteri absolute acordate preşedintelui, Crin Antonescu promite să ducă PNL, în 2012, la câştigarea a 30% din opţiunile electoratului.
Mai mult, Antonescu plusează în textul moţiunii şi promite că „înlăturarea de la putere a partidului-stat prezidenţial (…) numit PD-L este o prioritate strategică pentru PNL, la fel ca şi eliminarea sa din zona legitimă de dreapta a eşichierului politic”. Promisiunile sună plăcut pentru urechile liberalilor, dar nimic nu îi asigură că vor deveni realitate. Pentru că, să fim sinceri, ce virtuţi deosebite a probat Crin Antonescu? Da, a adunat două milioane de voturi la prezidenţiale, însă a venit abia al treilea şi n-a intrat în finală. Nu este periculos să acorzi puteri discreţionare sau aproape discreţionare unui lider care nu a probat că ar ascunde ceva cert şi de calitate sub „glazură”?
Ştiu, PNL a mai acceptat odată suprimarea democraţiei interne, pe vremea unui Stolojan care a tăiat şi a spânzurat, a suprimat voci şi a interzis gesturi, iar partidul a crescut. În consecinţă, un lider cu puteri mult sporite şi un partid cu membri docili pot urca uneori culmea din faţa lor, dar se prea poate şi să se prăbuşească, s-o ia la vale şi să se umple de ridicol. Să fie Antonescu omul providenţial? – căci, de n-o fi, atunci sigur e groparul în travesti.
T.M.
