De aceea a insistat Geoană pentru programarea cât mai curând posibilă a congresului sau pentru desfăşurarea acestuia pe durata unei singure zile. S-a dorit să nu fie timp util pentru o analiză serioasă a modului în care Geoană şi-a exercitat mandatul, nici pentru starea de spirit din partid, nici pentru eşecul PSD la ultimele runde de alegeri, cu atât mai mult pentru a evalua prestaţia lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale. Este imposibil ca în 10-12 ore să le faci toate acestea, ba să mai modifici şi statutul, să aibă loc şi alegerile.
S-a demonstrat, pentru cei care eventual mai aveau vreo îndoială, că tandemul tragico-comic Geoană-Vanghelie a organizat alegerile, în amănunt, în folosul lor. Tocmai acesta este şi motivul pentru care Geoană şi preşedinţii de organizaţii cu rezultate slabe la prezidenţiale (inclusiv Marius Lazăr, de la PSD Arad) nu şi-au depus mandatul, cum promiseseră. Prezenţa lor pe funcţie le permite să desfăşoare manevre şi să manipuleze oamenii în scopul realegerii lui Mircea Geoană, respectiv al păstrării privilegiilor de către acoliţi.
S-ar putea însă ca lucrurile să nu evolueze aşa cum se aşteaptă gruparea din jurul lui Geoană. Poate că în PSD mai există destul bun simţ ca majoritatea să fie revoltată în faţa atâtor jocuri murdare de culise. Poate că sunt mulţi cei care au fost stârniţi de retragerea din cursă a lui Adrian Năstase, de ameninţarea lui Miron Mitrea că nici nu se va prezenta la Congres. Poate că nici gestul lui Ion Iliescu – acela de a renunţa la toate funcţiile deţinute în partid – nu va rămâne fără ecou. În mod firesc, dacă PSD este viu şi mai are viitor, ar trebui ca din sânul său să se ridice un val de indignare împotriva celor ce umblă cu cărţi măsluite, un val care să-i măture pe Geoană, pe clovnul Vangheliei, pe ceilalţi profitori din jurul lor şi să-l urce pe culme pe Victor Ponta – poate cam tânăr, dar oricând de preferat lui Geoană şi Vanghelie.
Tristan Mihuţa
